Migratie, aculturatie si valori politice

Abstract

Contemporary migration flows create deep processes of acculturation whose consistency, stability and finality are based on a symbolical and subjective arsenal, represented by the democratic values promoted by the Western world. Besides the demographic and economic changes brought by the current population movements (real or virtual) there is also a noticeable cultural change which affects the depths of societies (regardless of whether these movements are emigrations or immigrations) and which refer to the birth or the consolidation of a lifestyle based on the aspiration to prosperity, personal freedom and democracy, beyond racial, ethnic, religious, etc. differences. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

Contemporary migration flows create deep processes of acculturation whose consistency, stability and finality are based on a symbolical and subjective arsenal, represented by the democratic values promoted by the Western world. Besides the demographic and economic changes brought by the current population movements (real or virtual) there is also a noticeable cultural change which affects the depths of societies (regardless of whether these movements are emigrations or immigrations) and which refer to the birth or the consolidation of a lifestyle based on the aspiration to prosperity, personal freedom and democracy, beyond racial, ethnic, religious, etc. differences.

Keywords

Acculturation; Western episteme; migration; virtual migration; political values

Introducere

Punerea in relate a conceptelor de migrape, aculturape si valori politice, cu realitätile lor corelative, are deopotrivä un suport empirie si unul teoretic (la limita chiar filosofie), iar rezultatul unei asemenea juxtapuneri dinamice este ìn acelasi timp un produs cognitiv de tipul diagnosticului social si unul metodologic-euristic. Selectarea celor trei concepte tine de avansarea urmätoarei ipoteze: ìn lumea contemporanä, fluxurile migratorii determina profunde procese de aculturatie, a cäror consistente, stabiliate si finalitate se ìntemeiaza pe un arsenal simbolic si subiectiv, reprezentat de valorile democratice promovete de Occident. Nu neglijäm, desigur, elementele de cultura materiale prezente cu prisosintä ìn fenomenul de aculturatie; dar ìn acest studiu ne limitam la componenta axiologicä pe care o angajeazä si pe care se sprijinä.

Ìn toate epocile, migratia a generat sinteze etnice si religioase, schimbari economice si reasezäri ale raporturilor de força la nivel regional si global, toate acestea presupunând aculturatie si schimburi de valori sau modele politice, în prezent, ìnsa, pe lânga aceste rezultate constante ale fenomenului migrationist, identificäm un "produs" inexistent altädatä: globalizarea paradigmei democratice. Altfei spus, pe langa impórtentele schimbari de ordin demografie ci economic pe care le antreneazä actualele deplasari de populace, exista una care atinge profunzimile culturale ale societatilor, indiferent de pozitia lor în acest procès - societal din care se pleaca (de emigratie) sau societari de destinare (de imigratie). Schimbarea cultúrala in cauza se refera la nasterea sau consolidarea unui mod de viata bazat pe aspiraba la prosperitate, libértate individuala si démocratie, dincolo de diferentele etnice, religioase etc.

Motivul imediat al corelarii conceptelor de migratie, aculturatie si valori politice ìn prezentul studiu il constituie impactul a doua procese spectaculoase care se deruleaza sub ochii nostri si care ne influenteaza profund viata cotidiana: extinderea Uniunii Europene, pe de o parte, si debutul democratizarii ìn lumea araba, pe de alta parte. Ambele sunt procese de aculturatie, ambele au la baza un arsenal axiologic cu fundal politic si ambele se bazeaza pe o miscare de populatii - reala sau virtuale -, ìn urma careia se difuzeaza modele existentiale si se recompun tipuri de Solidaritat! comunitare.

De la migrala tradiCionala, la migrala virtuale

Semnificatiile pe care societatile contemporane le ataseaza migratiei sunt numeroase, contradictorii si schimbatoare, in functie de evolutia unor indicatori economici, culturali, de securitate colectiva si de reglementare jurídica internationale. Din complexul dozaj al acestora, migratia ajunge sa fie privita uneori ca o "invazie" a saraci lor ìn lumea dezvoltata, unde acestia ìsi cauta propasirea economica, dar unde ajung sa îngroase rândurile marginalilor, ale exclusilor si devian^ilor1; pe scurt, migratia ar fi o "molima" ce loveste societatile occidentale bógate, cu sau farà voia lor, creându-le numeroase problème. Alteori, migratia este înteleasa ca un procès din care lumea bogata are de castigai, prin aceea ca, ademenind crema intelectuala a societatilor sarace, profita de capacitatea acesteia de munca ìnalt calificata, fara sa fi investit in formarea ei profesionala. Ambele pozitii privilegiaza ìntelesul economie al fenomenului migrationist si vizeaza deplasarea efectiva a unor populatii, ìn mod definitiv sau temporar.

Exista, insa, destul de multe analize care ìsi concentreaza atenea asupra metamorfozelor culturale prin care tree societatile ca urmare a migratiei, precum si asupra schimbarilor politice impulsionate de migratie. Pentru a ilustra acest orizont cognitiv, evoeam in primul rând teorüle democratizarii care explica fenomenul tranzitiei din fostele tari comuniste ca pe un fenomen adaptativ cu doua niveluri de profunzime2: "tranzitia exterioara" (adica adoptarea formala a institutiilor democratice de tip occidental si proclamarea principiilor economiei de piata) si "tranzitia interioara" ("naturalizarea" noilor institeli, in sensul transformarii lor ci a valorilor ce le sustin, din obligatü impuse de integrarea euro-atlantica ìn optiuni de substanta ale natiunilor Europei Est-centrale, ìn suporturi rationale, etice si chiar afective ale modelelor comportamentale operational ìn cotidianitate)3. In al doilea rând, putern evoca teoriile (înca în curs de structurare) privitoare la "revolutiile" recente din lumea araba, teorii care explica declinul regimurilor autoritare (numite si dictaturi de dezvoltare) din Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Siria ci Bahrain prin "importul" prelungit de idei si valori politice democratice, pe fondul unei mai ampie occidentalizari a modului de viata al respectivelor comunitati.

Perspectivele economice si culturaliste pe care le-am evocai nu se exclud; eie sunt complementare si pot explica, împreuna, ce se întâmpla cu lumea contemporana, despre care ne-am obisnuit deja sa spunem ca este "un sat planetar". Prin circulatia globala a marfurilor, a capitalurilor, a fortei de munca ci a valorilor culturale/ politice, lumea noastra - aflata in era postindustriale si informationala - rupe echilibrele autarhice de altadata, modifica obiceiuri si comportamente economice, dar si habitusuri sociale, paradigme de gandiré stiintifica, mituri politice ci scenarii de legitimare a puterii etc. Migratia, ca parte a globalizarü, devine astfel responsabile nu numai de extinderea farà precedent a "cultului prosperitatü", ci si de cresterea apetitului pentru démocratie la scara planetara.

Atunci când privim fenomenul migrationist ca parte a globalizarü, trebuie sa procedam la o redefinire a lui, în sensul ca nu-l mai putem limita la miscarea efectiva de populatii între regiuni sau ìntre state. Desigur, oamenii circula în prezent asa cum nu au facut-o niciodata în istorie. Milioane de indivizi îsj schimba recedila, parasindu-si tara sau chiar continentul; unii fac acest lucru definitiv, altii doar temporar, revenind "acasa" de îndata ce si-au atins obiectivele economice sau culturale legate de migratie (acumularea de capital - licit sau ilicit -, obtinerea unei diplome universitare, dobândirea experientei profesionale etc.). Dar alte sute de milioane migreaza "virtual", gratie tehnologiilor informationale, care le permit deopotriva sa cunoasca lumea (în sens cultural, turistic, recreational) si chiar sa munceasca pentru companii îndepartate, fara a se deplasa deloc de acasa. Din acest punct de vedere, informaticianul roman, chinez sau indian care lucreaza pentru firme din Silicon Valley este un migrant, chiar daca nu se duce sa locuiasca în zona San Francisco, ci doar îsi trimite produsele mundi, pe cale electrónica. "Migratia virtuala", pe langa consistent^ ei economica, poate fi privita si ca pion principal în procésele de democratizare din lumea araba, din Africa Centrala sj sub-sahariana, din Asia ci America Latina. Ea poate fi facuta raspunzatoare de dizlocarea valorilor sociale si politice de factura conservatoare, autoritarista si fondamentalista, de difuzarea rapida in mediile populatiei tinere (mai cu seama) a unor aspirati pe care Occidentul le considera de multa vreme perfect legitime: autonomia persoanei, libertatea religioasa, emanciparea femeii, controlul democratic al societatü civile asupra statului.

Asa cum remarca Francis Fukuyama, "o societate bazata pe informatie are tendila sa produca mai mult din cele doua lucruri pe care oamenii le pretuiesc în primul rând într-o démocratie moderna: libertatea si egalitatea. A explodat libertatea de a alege, fie ca e vorba de canale de televiziune prin cablu, de magazine ieftine, pline cu de toate, sau de prieteni cunoscuti prin Internet, lerarhiile de orice fel, fie politice, fie corporatiste, sunt supuse presiunilor si încep sa se prabuseasca. Birocratüle vaste, rigide, care urmaresc sa controleze tot ce se întâmpla în sfera lor de activitate prin intermediul regulilor, regulamentelor si constrângerii, au fost subminate de trecerea la o economie bazata pe cunoastere, care îi «întareste» pe oameni prin accesul pe care îl ofera la informatie"1. Nu este astfel de mirare ca únele regimuri (precum eel chinez) spera înca sa poata limita accesul cetatenilor la informarea prin Internet.

Efectele migratiei asupra sistemelor culturale. Fenomenul de aculturatie

Indiferent daca avem în vedere migratia "materiala", efectiva, a milioanelor de oameni care îsi duc în desaga hainele bune si fotografiile eu cei dragi, în drum spre "tarâmul fagaduintei", sau migratia "virtuala", din fata ecranelor televizoarelor sau aie computerelor, primul factor de stres cu care se confrunta migrantul este unul de ordin simbolic: adaptarea la limba vorbita de civilizatia în care plonjeaza, la sistemul ei de semne si la universul valorilor acesteia. Migrantul paraseste cultura de origine, pentru a se integra, în diferite grade, într-o cultura noua. Acest procès este deosebit de complex si dureros, pentru ca el presupune o dizlocare si o reconstruye de coduri, valori si norme, o dizlocare si o reconstruye de identitate pur si simplu.

Sistemul cultural al unei colectivitati este "un sistem de coduri de semnificatii învatate, admise si practícate de catre o pluralitate de agenti sociali, care le informeaza experienta si personalitatea (individuala si colectiva) de asa maniera încât sa le confere o identitate sodala specifica"2. Proprietatile esentale ale sistemului cultural sunt urmatoarele: "Cultura este integrativa, în masura ìn care este constituent al liantului social. Interactiunile sociale, în fapt, nu sunt posibile decât între actori ce impartasesc eel putin aceleasi coduri de semnificatii, adica aceleasi relatii semnificant/semnificatie (...). Cultura este normativa pentru ca, definind norme de constrângere pentru fiecare actor social, impune scheme si reguli de orientare pentru orice activitate sociale (...). Cultura este structurantà pentru ca aduna si organizeaza diversele elemente ale experientei sociale în cadrul sistemului ei de codificare a «lucrurilor de viata» comune. Ea articuleaza si integreaza în acest fei toate activitatile si relatiile constitutive ale unei societal, inserându-le într-o retea globala de interpretare în care prind sens si coerenta"3.

Având caracteristicile enumerate mai sus, cultura unei societal se manifesta, în raport cu individui socializat, ca un conglomérat de pre-determinari, din care acesta evadeaza cu mare dificúltate, numai în conditii exceptional (schimbarea de regim politic, o forma oarecare de revolute stiintifica - de genul celei produse prin trecerea de la paradigma creationista la evolutionism, în stiintele naturale moderne -, un regim de ocupare sau, cel mai freevent, migrarea). Schimbarea paftern-ului cultural, din motive diverse, poarta numele de aculturatie.

Aculturatia este "ansamblul modifiearilor intervenite în tiparele culturale (patterns of culture) originare, când grupuri de indivizi cu culturi diferite intra în contact permanent. Definida evidentiaza ca fiecare cultura constituie un sistem, aie carui elemente diferite se reelaboreaza cu prilejul acestor contacte. Ea subliniaza faptul ca, indiferent de situare (invazie, colonizare, migratie), între cele doua culturi exista împrumuturi, schimburi si reinterpretari si ca nicio cultura nu se impune total celeilalte, ìn ciuda aportului lor inegal"4. De-a lungul istoriei, au existât numeroase exemple de sinteza cultúrala: de la civilizatia elenistica sj de la diversele "romanizari" petrecute ìn spatiul euro-asiatic al antichitatü ?i ìnceputului de Ev mediu, pana la colonizarea celor doua Americi, ìn epoca moderna, la "englezirea", "frantuzirea" sau "hispanizarea" derulate în siajul imperiilor coloniale sau la americanizaba actúala, în paradigma "american way of life".

Procésele de aculturatie au forme multiple, durate variate si finalitäti neasteptate. "Potrivit lui R. Bastide (...), când populaba adopta träsäturi si modele ale culturii dominante în viata publica ci în relatüle secundare, mentinându-sj codul cultural de origine în viata particularä si în relatüle primare, se vorbeste de aculturatie materiale (este adesea cazul populatjilor imigrante). Când populadle aflate în contact ìsi modifica structurile modului lor de gandiré si simare, determinând aparitia unei culturi noi, sintezä a celor douä culturi de origine, se vorbeste despre aculturatie formala (este forma de aculturatie a copiilor imigrantilor). în alte cazuri, exista un procès de sincretism: populatiile care aparÇin unor culturi diferite, aflate în contact prelungit, îsi elaboreazä o cultura nouä, diferita de cele de origine"1.

Tóate cele trei forme de aculturatie pot fi identificate ìn spatiul european actual, care pare un urias laborator de sintezä cultúrala. Construya europeanä, despre care se vorbeste dominant în termeni institutional! si de politici publice comune sau partajate, este, în ultima instarla, un fenomen de aculturatie, întrucât presupune un efervescent flux de valori culturale de la Vest la Est si invers, un flux în care ideea de "civilizare" (tradusä în standardizare) coabiteazä cu aceea de "diferentä", "originalitate" sau chiar "exotism". Europa unita a timpurilor noastre se construieste institutional; dar substratul ei este ìn mod cert cultural, soliditatea lui rezultând din capacitatea natiunilor europene de a învata unele de la aitele, de a-si pretui reciproc valorile ci de a le proteja de riscul uniformizärii. Desigur, ìn interiorul acestui creuzet cultural, putem distinge un flux dominant, o paradigma dominante cu rol civilizator (pe care am numit-o epistema occidentale); dar exista si un aer proaspät, plin de vitalitate, al culturilor "mici" (sau "minore"), care pätrund jucäus pe scena unei culturi europene clasicizate si uneori plictisite.

Epistema occidentale si aculturaÇia în spatjul european

Epistema occidentale -ca back-ground al cunoasterii si actiunii sociale din prezent - poate fi sintetic definita printr-o serie de variabile culturale precum: acceptarea simultanä a creationismului ci a evolutionismului (ca viziuni alternative, dar totodatä compatibile asupra originilor si sensului vietii); relativismul - ca si característica a cunoasterii si a sferei valorilor morale; pluralismi curentelor filosofice si al ideologiilor; pluralismul formelor de expresie artistica; toleranta, ca semn al "corectitudinii politice"; cultul formai al democratiei si al drepturilor omului. Pe langa acestea, se remarca o serie de variabile tehnologice si stiinpfice, cu implicatie in economie sj administrate, în educale ci in viata privata: informatizarea (inclusiv "noua alfabetizare" pe care aceasta o presupune), robotizarea, mediatizarea, pragmatismi, consumismul sj hedonismul. Nu în ultimul rând, epistema occidentale incumba un procès de construcpe/reconstrucpe identitarà, bazat pe marile clivaje aie contemporaneitäti (Nord-Sud, crestinism-islamism, democratie-totalitarism), pe apartenenta la ariile de civilizatie si la polii de putere de pe scena relatülor internationale.

Asa stand lucrurile, se poate constata cä, dupä cäderea neasteptatä a comunismului la finele anilor '80, societatile Europei Est-centrale au intrat într-o nouä epoca de construct^ a "omului nou", de data aceasta având caracteristici opuse lui Homo sovieticus2. Räsäriteanul supus occidentalizärü si-a redescoperit rapid religiozitatea. nu neapärat ca fapt sufletesc profund, cât ca un semn de ruptura fata de ateismul oficial al regimului comunist. Apoi, a mimât destul de bine spiritul dubitativ si tolerant, pentru a aräta cä nu mai este nu prizonier al unor certitudini excluzive, potentate ideologic. în context, s-a déclarât dusman al totalitarismului - un dusman atât de radical, încât continua sä practice uneori comportamentele specifice acestuia. Din procesul occidentalizärii, nu avea cum sä lipseascä atasamentul fata de stiintä si tehnologie, considerate drept instrumente de bazä ale prosperitätü- Pe fondul cresterii libertätü si a capacitätilor tehnologice ale societätü de a genera si de a disemina cunoastere si divertisment, räsäriteanul s-a trezit dependent de mass-media. Acestea au ajuns sä ìi defineascä agenda politica si socialä, sä ìi induca opinii si atitudini, sä-i fixeze idealuri, reconfigurându-i universul axiologic. Din nefericire, industria de divertisment ci de reclama i-a fäcut pe multi oameni sä plonjeze ìntr-o lume a imaginarului, dominata de "modele" sud-americane recoltate din telenovele, unde ìmbogätirea rapida, viata Jn lux si huzur, scäderile morale si conflictul cu realitatea sunt adevärate "virtual". în contraponderea evadärü din realitate (prin consumul de telenovele si de emisiuni-concurs absolut stupide), oamenii Europei post-comuniste au avut prilejul de a inséra printre preocupadle lor importante grija fata de problemele globale (eriza economica, protesa mediului, conflictele regionale si consecintele lor umanitare, reasezarea raporturilor de putere la nivel mondial etc.); toate acestea au dizlocat spiritul sectar déterminât de paradigma "lagärului socialist" autarhic.

Rezumând cele de mai sus, epistema occidentale s-a tradus efectivîntr-un nou stil de viatä (färä ca cei vechi sä fie éliminât definitiv), într-un etos la care fostele societäti socialiste se adapteazä în cotidianitate, prin procese de învatare socialä deopotrivä formale ci informale.

în derularea lor, aceste procese implica în primul rând schimbari abrupte în orizontul simbolic: renuntarea la valorile structurante aie socialismului revolutionär (dintre ele mentionând: ateismul, egalitarismul, cultul oficial al condueätorului ci al partidului unie, colectivismul, centralismul, atitudinea maniheistä în raport eu capitalismul si democratia liberala); reamenajarea limbajului comun (invadat de néologisme si de "jargonul tranzrçiei", ca si de ostentativa înlocuire a apelativului "tovaräs/tovaräsä" cu eel de "domn/doamnä"), a celui stiintific, dar mai aies a limbajului politic (în aceastä materie, manifestându-se fenomenul constructiei unei noi "limbi de lemn"1); modificarea continutului relatiei de autoritate în educale (relatia profesor-elev/student incluzând dialogul deschis, cooperarea, negocierea simbolica a valorilor grupului, libertatea responsabilä, posibilitatea contestärü, darsi o serie de fenomene patologice, asocíate i licit: ideii de libértate sau de démocratie); schimbarea ierarhülor culturale si profesionale ("detronarea" eroicului muncitor din industria grea sau a minerului, ìn favoarea profesiunilor liberale; rediscutarea statutului täranului - reîmproprietarit -, de la care se astepta un reviriment moral al societätü; schimbarea imaginii si a functiilor sociale aie intelectualului1); abandonarea sau redefinirea semnificatiei särbätorilor consacrate în timpul comunismului, concomitent eu aparitia altora, religioase sau laice - fie prin recuperare din trecutul interbelic, fie prin împrumut din spatiul occidental2.

În al doilea rând, epistema occidentale a impus un amplu procès de construepe a infrastructure \n materie de comunicati!, de sistem bancar si administrativ. Treptat, societatile posteomuniste au învatat sä comunice rapid prin mijloacele electronice3, sä se informeze prin accesarea bibliotecilor virtuale si a ziarelor on-line, sä acumuleze cunoçtinte prin vizionarea unor emisiuni de televiziune. Au invätat sä-sj alunge teama fatä de lumea complicata a bäncilor si a instrumentelor electronicede piata sau de comert, folosindu-se de oportunitätile reprezentate de acestea1. în fine, o schimbare fundaméntala de paradigma s-a produs în domeniul administrativ: fatä de vechea atitudine obethentä manifestata in raport cu autoritätile publice în comunism, postcomunismul a adus cu sine transparent^ (fie ea si partíala), rationalizarea actului administrativ si ideea controlului societari civile asupra institutiilor, care trebuie sä-l trateze pe cetätean nu ca pe un supus, ci ca pe un beneficiar de servicii. Informatizarea administrate!2 a fäcut sä scada în importante mecanismele si retelele de acordare preferential a serviciilor publice, sä stimuleze reactivitatea cetäteanului în raport eu încalcarea drepturilor sale de cätre stat sau de cätre autoritätile locale. în felul acesta, o schimbare de suport material pentru activitätile económico-financiare ci administrative a générât o profunda schimbare atitudinalä, în sensul occidentalizärii.

Migratia ci valorile politice

Existenta comunitarä are întotdeauna un suport ideologic, plasat în imaginarul social sj în practicile guvernamântului, care evoca (sj invoca) scopuri umane supreme: libertatea, egalitatea sj prosper itatea. Fiecare dintre acestea - privite ca valori politice -îsj träieste tensionat istoria, de la momentele de glorie la e§ecul antropologie, certificând parca faptul cä limitele umanului depárese imaginatia politicienilor. Fiecare valoare politica se poate prezenta ca apartinând arsenalului dreptei sau al stângii, ca (absolut) necesarä, suficiente sj unica sau, dimpotrivä, ca posibilä, alternativa sj compatibilä cu celelalte. Libertatea, egalitatea sj prosperitatea par säsj imparta epocile istorice sj arealurile de civilizarle, construindu-le identitäti spécifiée, în acelasj timp, ele transcend timpul sj spatiul, revendicându-sj "umanul", în cele mai adânci sensuri ale acestuia. "Valorile garanteazä puterea normativa a modelelor si a rolurilor cu o eficacitate mult mai mare decât constrângerea atasatä sanctiunilor. Ele permit, de fapt, fundamentarea respectului exterior al normelor de cätre actorul social, pe adeziunea sa interioarä la repere ideale, etice sau estetice, care le umple de sens si, astfel, le inspira si le justifica"3.

Valorile politice sunt ni§te "constructe filosofice", prin care se descrie sau se proiecteazä modul în care omul - cu toate determinativele lui naturale sj sociale - ar trebui sä-sj duca existent^, deopotrivä ca individ si ca membru al unei comunitäti. în istoria civilizatiilor, valorile politice au jucat, înca din timpurile antice, rolul de "reper" al actiunii comunitare. De exemplu, în conceptia lui Platon, o celate ar fi trebuit sä se nasca sj sä functioneze dupä principiul sau valoarea dreptäpi. în epoca moderna, filosofii au insistât pe valoarea libertäpi, coneeputä ca absenta a constrângerilor politice sj religioase. Tot în perioada moderna, au proliférât sj alte valori politice, teoretizate în cadrul ideologiilor: egalitatea, din perspectiva economica a social istilor; ordinea, din perspectiva ierarhizantä si natural inegalitarä a conservatorilor; prosperitatea generala atinsä prin redistribuire (în maniera "real freedom for all"), din perspectiva social-democratilor etc.

Problema cea mai spinoasä a valorilor politice o reprezintä imposibilitatea de a Ie realiza pe toate, în égala mäsurä sj concomitent, în cadrul unei societäti istorie determinate. Pentru a atinge plenitudinea uneia dintre valori, se impune necesarmente sacrificarea parçiala (sau chiar totalä) a celorlalte. Din acest motiv, constatäm cä fiecare societate (ca sj fiecare curent ideologie) acordä întâietate unei valori politice, în detrimentul celorlalte, cärora le atribuie o importantä secundara. A§a se face cä, în planul valorilor politice, apar diverse ierarhizäri sau ordonäri în funche de "prioritatea istorica". în acest sens, Isaiah Berlin remarca: "Este adevärat cä a oferi unor oameni în zdrente, analfabeti, nehranrçi sau slabrçi de boalä drepturi politice sau garantii împotriva ingerirei statului în viata lor privata înseamna a lua în derâdere conditia lor. înainte de a întelege semnificatia unei sporiri a propriei libertàri sj de a se bucura de folosirea ei, acesjj oameni au nevoie de îngrijiri medicale sj de educate. Ce este libertatea pentru cei ce nu pot face uz de ea?"1. La fel ne-am putea întreba: la ce bun sä ti se ofere condrçii de egalitate economica sau de ordine socialä, dacä ti se interzice sä gândesti liber, sa-ti gestionezi nestingherit viata privata? La ce lucru sau valoare ar fi gata sä renunte un om pentru a dobândi un ait lucru (sau valoare), care are prioritate, în ochii sai?

Din perspectiva fenomenului migrationist, se pare cä "plecarea în lume", în cäutarea unei anumite forme de bine individual2, reprezintä expresia concentrata a faptului cä oamenii nu sunt dispusj sä renunte definitiv la vreuna dintre marile valori invocate mai sus (libertatea, egalitatea si prosperitatea), dar cä sunt dispusi sä o sacrifice temporar pe una dintre ele, pentru a-si crea conditile împlinirii celorlalte. "Cäpsunarul" sau muncitorul din constructi, care lucreazä în Occident zi-luminä pentru o leafä de maximum o mie de euro pe luna, ìsi sacrifica libertatea; träieste drama inegalitätü de tratament în materie de drepturi sociale sau de program de lucru (prin comparatie cu localnicii italieni, spanioli, nerrrÇi, irlandezi etc.); dar are o perspectiva asupra viitoarei prosperità^ a familiei sale. In acest carusel al sacrificiilor, migrantul ìsi croieste un scenariu al recuperärü valorilor fundamentale: pentru a reveni acasä prosper (sau pentru a ramane definitiv în sträinätate, exploatându-si acolo, din ce in ce mai mult, potentialul de cetätean european), cupleazä libertatea si egalitatea în conceptul mai larg de démocratie, pe care ÌI foloseste nu numai ca "ambalaj" bun la toate, ci si ca instrument de remodelare, de la distanta, a societari din care a plecat. Revendicarea democratica - fie cä se petrece sub forma dialogurilor între rude cu privire la cine ar trebui votat si cine nu, sub forma atitudinii fatä de autoritätile de acasä, cu care se pästreazä legäturi formale ìn materie de emitere de documente personale - este semnul unei schimbari majore în bazele culturale ale celor care si-au asumat migratia ca solute existentialä. Oamenii acestia nu au construit doar case noi si toalete ecologice la tara, nu au adus in satele lor doar haine second-hand, bijuterii ieftine ci macini inchinate (ca semn al realizärii economice), ci au produs o revolute täcutä contra fatalismului istorie. Pentru ei, cea mai bunä societate este aceea care reu§e§te sä le ofere "doze potrivite" din toate marile valori politice si economice.

În pofida dificultätilor prin care trece Europa în prezent, valorile politice reper se aseazä în matricea unui construct societal bazat pe démocratie si prosperitate (chiar dacä, din unghiul de vedere al adeptilor "post-materialismului" sunt dominante valorile spirituale). Una färä cealaltä nu reuseste sä convingä si nici sä determine consecventa unor comportamente care tree dincolo de formalismul democratic, întrucât prosperitatea va mai sta multa vreme sub semnul întrebarii, democratia ar trebui sä constituie refugiul valoric de urgente. în acest ref ugiu, migrantul democratizat va juca cu sigurantä un rol esentai.

Cäutand asa-numitele "temeiuri subiective ale democratiei", AMn Gavreliuc observa, pe drept cuvant, cä o societate democratica în sens profund si eficient nu este una care si-a croit în mod formal institutii bazate pe alegeri libere si separala puterilor, ci una în care oamenii sunt realmente atasati de o serie de valori comunitare, de reguli implicite de conduite, în baza cärora sä se poatä mentine o stare de normalitate, ìn contrast cu lipsa de identitate (care alimenteazä închiderea fatä de Celälalt), cu devianza toleratä ajunsä "virtute" sau cu lipsa încrederii în funzionari si institutii. Lumea lipsitä de temeiurile subiective ale democratiei este populatä de indivizi aculturati, sträini oriunde s-ar afla. Acestia fac parte din "tipologia insului färä rädäcini, cu identitate variabile, care nu e nici oräsean, nici sätean, asistential ìntr-o lume ìn care nu exista «ieri», nici «mâine», ci numai un «acum», cei mai adesea dezamägitor. Adus cu força printr-un mare vai de mobilitate socialä de cätre puterea comunista, in cadrul industrializärii, el este «omul care nu-si gäseste locul», pentru cä nu mai are cu adevärat niciunul, omul färä memorie, omul färä idealuri"1.

Obiectiv si subiectiv vorbind, epistema occidentale are sansa de a reorganiza lumea europeanä gratie migratiei reale si virtuale care ne-a fäcut ca, ìn douä decenii de postcomunism, sä ajungem la un consens axiologic aproape nesperat; un consens democratic ce inseamnä libértate si prosperitate, chiar dacä azi aceste valori ne Zambese strâmb, de pe linia orizontului.

Footnote

1 Nu de putine ori, presa occidentale jongleaza cu statistici prin care demonstreaza ca deviala este prin excelenta un fenomen légat de migrale: în Italia, Franta sau Spania, puscariasul trebuie sa fie roman, bulgar sau albanez, ca sa se dea satisfare oficialilor ministerelor de interne din acele tari. Din astfel de campami generalízate si agresive - stimulatoare de angoase colective -, se alimenteaza politici publice în domeniul securitatii si al muncii, având drept consecinta tratatemtul discriminatory al migrantilor.

2 Am expus pe larg aceasta teorie a tranzitiei cu doua viteze în cartea noastra Meandrele demoerapei. Tranzipa politica la romàni (lasi: Editura Polirom, 2002).

3 "Exportul" de instituai democratice catre tarile rasaritene (cu asistenta sau expertiza de implementare oferita de occidentali) a avut si un "revers al medaliei": importul de comportamente rasaritene în tarile "vechi" ale Uniunii Europene si ale NATO, "contaminarea" functionarilor occidentali cu habitusuri estice, care au facut sa scada calitatea funetionarii sistemelor institutional apusene. Migratia formelor institutional de la Vest la Est a fost contrabalansata de deplasarea sensibilä a "stilului" sau ethos-ului balcanic spre spatiul occidental, astfel încât postcomunismul a générât procese de învàtare societalä pe cuprinsul întregului continent: unii au învatat sä se integreze în logica birocratiei rationalizate a statului demo-liberal (evadând din logica supunerii fata de mecanismele statului totalitär), iar altii sä "atenueze" rigoarea aparatului administrativ. Din aceste douà "învataturi", a rezultat o diluare, la nivel continental, a esafodajului normativ, dar mai aies a intransigentei care caracterizase viziunea occidental a démocratie!. Altfel spus, pretul extinderii modelului institutional apusean a constat în relativizarea principiilor lui de funcionare si în coborârea standardelor de evaluare.

Footnote

1 Francis Fukuyama, Marea Ruptura. Natura umana si refacerea ordinii sociale (Bucuresti: Humanitas, 2011), 11-12.

2 Bernard Denni si Patrick Lecomte, Sociologia politicului, voi. 1, (Cluj-Napoca: Editura Eikon, 2004), 107-108.

3 Denni si Lecomte, Sociologia, 108-109.

4 Raymond Boudon et all. (coord.), Dicponar de sociologie, (Bucuresti: Univers Enciclopedie Gold, 2009), 12.

Footnote

1 Boudon et all. (coord.), Dicponar de sociologie.

2 Homo sovieticus este o expresie consacrata de Alexander Zinoviev, scriitor rus care în anii 7080 s-a remarcat prin critica regimului sovietic (în volume precum: Nous et l'Occident, Paris: Gallimard, 1981; Homo Sovieticus, Grove/ Atlantic, 1986), într-o maniera mai putin traditionalä, din perspectiva bipolarismului vremii. Astfel, emigrantul Zinoviev prezintä caracteristicile societätü din care plecase eu realism, dar si cu o anumitä nostalgie, sublinünd faptul cä pereeptia oeeidentalilor asupra socialismului räsäritean este relativ deformata: "putem descoperi -spunea Zinoviev -cä sistemul comunist este înainte de toate o tentale si abia apoi o nouä forma de exploatare si aservire. Dreptul Ia muncä si slujba garantatä sunt piatite de cätre individ cu pretul obligatiei de a munci si al atasamentului fatä de colectivitatea oficiala. Concediile piatite si sejururile gratuite în cásele de odihnä sunt piatite cu pretul servieiilor de proastä calitate. Relativa independerá a remuneratiei fata de calitatea si intensitatea muncii e piatita de societate prin indiferenta oamenilor fata de productivitate si prin nivelul scäzut al salariilor". în cartea Nous et l'Occident, Zinoviev mai fäcea si o afirmare socantä pentru lumea capitalista: omul produs de societatea sovietica, în pofida carentelor sale, este capabil de sacrifici! si ispravi pe care occidentalii (sensibili si pretensosi) nici nu si le pot imagina: adaptabilitate la viata în conditi de penurie generalízate si permanente, capacitate de mobilizare, prin mécanisme propagandistice, pentru cauze precum "victoria mondialä a socialismului", serviciu militar în conditi extrem de dure etc. Un asemenea om ar putea participa cu succès la prefigurata mare confruntare militara între Est si Vest. Dincolo de elogiul andurantei, Zinoviev recunoaste totusi cä Homo Sovieticus este un personaj lipsit de inflativa si responsabilitate, depersonalizat, blazat si fatalist, duplicitar, obisnuit cu supunerea. Aceste caracteristici contrasteazä puternic cu modelul existential occidental.

Footnote

1 "Limba de lemn" constituise, înainte de '89, adäpostul simbolic al condueätorilor regimului comunist §i al celor care doreau sä mimeze supunerea fata de putere, sistemul comunicational consacrât oficial pentru toate tipurile de relatii sociale formale. Pe de alta parte, aceastä modalitate de expresie constituía §i o sursä importante de stres, de nemultumire §i de revolta. De aceea schimbarea regimului politic nu putea evita räfuiala cu limba de lemn a national-comunismului. Numai cä politicienii §i oamenii simpli (cei care receptau mesajul politic) nu erau deloc pregatiti pentru o schimbare de registru lingvistic. Cultura politica democratica fund sumara, chiar §i în mediile intelectuale, un nou stil al discursului politic se läsa a§teptat; în cazul în care el ar fi apärut imediat dupä înlaturarea dictaturii, ar fi riscat probabil sä nu fie înteles de cätre populace. în aceste conditii, limbajul politic al tranzitiei a fost nevoit sä exoreizeze limba de lemn a perioadei comuniste utilizând o nouä limba de lemn, autoproclamata "democratica" (sj prin urmare imposibil de contestât sau de criticat), schematica si säraeä în semnificatii.

Footnote

1 lerarhiile culturale si profesionale nu s-au modificat peste noapte în postcomunismi primii ani de dupä cäderea comunismului s-au caracterizat printr-o inertie în aceastä materie, pentru ca apoi sä se declanseze procese complexe de reasezare. Acestea s-au corelat strâns cu refórmele economice, în urma cärora s-a schimbat regimul proprietätü, au intrat în declin unele ramuri si domenii de activitate, prof ilându-se totodatä noi sectoare prof itabile (industria IT, serviciile, sistemul bancar si al asigurärilor). Un indicator relevant pentru reconfigurarea ierarhülor profesionale este reprezentat de seäderea dramática a afluxului de studenti în învatamântul tehnic, paralel eu cresterea de peste zece ori a inträrilor în sistemul educatiei superioare la specializärile umaniste, în posteomunism, se diminueazä numärul "politehnistilor" si creste spectaculos cei al juristilor, economist i I or, specialistilor în comunicare, relati publice, asistenta socialä, stiinte politice etc. (multora fiindu-le greu sä-si gäseascä locuri de muncä în domeniile în care s-au profesionalizat).

2 Românii au abandonat eu voiosie, în primii ani post-revolutionari, särbätorirea în maniera comunista a zilelor de ? mai, 23 august si 30 decembrie. Au "récupérât" apoi ziua internationale a muncii, gracie initiative! social-democratilor, care si-au asumat-o din motive istorice si propagandistice. în panoplia särbätorilor oficíale, sunt incluse, în prezent, cinci cu carácter religiös (Pástele, Ziua Eroilor sau înaltarea Domnului, Rusaliile, Adormirea Maicii Domnului si Cräciunul), patru cu carácter politic (9 mai -Ziua Europei si totodatä Ziua Independentei României; 26 iunie -Ziua Tricolorului; 29 iulie - Ziua Imnului national; 8 decembrie - Ziua Constitutiei), douä istorico-politice (1 Decembrie - Ziua Nationale; 24 ianuarie-Ziua Unirii), una cultúrala (15 ianuarie - Ziua Culturii Nationale) si alte cinci laice (Anul Nou; 8 martie - Ziua Femen; Ziua Mamei - în prima duminicä a lumi mai; Ziua Tatälui-?? a doua duminicä a lunii mai; 1 iunie-ZiuaCopilului). Exista si câteva särbätori tradizionale, precum Dragobetele (24februarie) si 1 Martie. Din lumea occidental, am importât särbätori ca Sfântul Valentin (ziua Índragostitilor, pe i4februarie) si Halloween (sau särbätoarea tuturor sfintilor, din 31 octombrie /1 noiembrie).

3 "Revoluta occidentalizärii" în domeniul comunicärü a parcurs mai multe etape, de Ia cresterea vitezei de remitere a corespondentei clasice, Ia generalizarea postei electronice. In acest ultim domeniu, identificäm si o schimbare de stil comunicational, care transféra spre Ràsàrit maniere si formule de adresare utilizate ìn mod "natural" în Apus (spre exemplu, "reverentele" lumii moderne si ale comunismului, structurile expresive ceremonioase etc. au fost înlocuite cu saluturi scurte specif ice cercurilor de prieteni si cu enunturi rezumative, centrate pe mesajul esential; utilizarea prescurtärilorsi lipsa de rigoare gramaticalä au devenit practici "acceptabile"; textele prefabricate au luat locul celor originale si personalízate). Dincolo de neajunsurile noului stil comunicational, se remarca, totusi, ef identa si utìlitatea retelelor de dialog si de socializare, prin intermediul cärora se vehiculeazà informatii diverse si sesuplineste partial lipsa relatiilor sociale directe, într-o lume tot mai individualista si atomizatä. în acest domeniu al comunicarli elctronice, trebuie sä preeizäm cä societatile vestice si cele räsäritene au évoluât oarecum împreuna, întrucât fenomenul s-a accentuât mai aies în ultimul deceniu; prin urmare, nu avem de-a face eu un "export de paradigma occidentale", în sensul tare al termenului.

Footnote

1 Nu putem ignora faptul cä, odatä depäsitä retinerea fatä de nebuloasa informatica, räsäritenii au devenit nu numai utilizatori obisnurÇi ai sistemului, ci si actori importanti ai criminalitätü informatice.

2 în afara informatizärii propriu-zise, suportul logistic al administrate) a cunoscut si alte modifican, pe coordonatele occidentalizärii: s-au reorganizat spatule de regionäre cu publicul, optându-se pentru birouri deschise si transparente; a apärut posibilitatea realä de sesizare a disfunctiilor; s-au créât forumuri de dialog privino" serviciile publice; s-a adoptât sistemul licitatiilor electronice si al concursurilor deschise publicului larg (desi continua sä faca ravagii mecanismele clientelare, pana la vârful statului). O analiza relevantä a transformador administrate! publice generate de informatizare si de celelalte cadre ale "societätü cunoasterii" gäsim în articolul "Technologie Dimensions of Public Administration within EU Community", publicat de Ana-Maria Ambrosä în Jurnalul de studii jurídlce a\ Universitätii "Petre Andrei" din lasi, nr. 3-4/2010 (lasi: Editura Lumen).

3 Denni si Lecomte, Sociologia..., 111.

Footnote

1 Isaiah Berlin, Onci eseuri despre liberiate si alte scrieri, (Bucuresti: Humanitas, 2010), 249.

2 Cäutarea de soluti pe cont propriu la problemele sociale (cärora, în principiu, ar trebui sä le asigure rezolvarea autoritätile publice) este o patologie a timpului nostru, dar si o "constantä istorica". Aspectu I patologie contemporan estedatîn principal de faptul cä geneza problemelor globale/regionale este legata în primul rând de erorile de guvernare, de släbiciunea pârghiilor de control societal asupra deviantei "de nivel înalt" (coruptia guvernamentalä si din justice) si de incapacitatea democratiei de a reforma clasa politica.

Footnote

1 Alin Gavreliuc, "Temeiurile subiective ale democratiei", în: Lavinia Betea si Alexandre Doma (coord.), Psihologia politica. O disciplina societalà, (Bucuresti: Editura Curtea Veche, 2008), 353.

References

BIBLIOGRAFIE

BERLIN, Isaiah, Cinci eseuri despre libértate si alte scrieri, Humanitas, Bucuresti, 2010.

Bocancea, Cristian, Meandrele democrapei. Tranzipa politica la romàni, Polirom, lasi, 2002.

BOUDON, Raymond, (coord.), Dicponar de sociologie, Univers Enciclopedie Gold, Bucuresti, 2009.

DENNI, Bernard ci LECOMTE, Patrick, Sociologia politicului, voi. 1, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004.

FUKUYAMA, Francis, Marea Ruptura. Natura umana si re fa ce rea ordinii sociale, Humanitas, Bucuresti, 2011.

GAVRELIUC, Alin, "Temeiurile subiective ale democratiei", ìn: Lavinia Betea ci Alexandre Dorna (coord.), Psihologia politica. O disciplina societalà, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008.

ZINOVIEV, Alexander, Nous et l'Occident, Paris, Gallimard, 1981.

ZINOVIEV, Alexander, Homo Sovieticus, Grove / Atlantic, 1986.