National comunismul ca proiect politic pseudo-hegemonic

Abstract

At a first glance, nationalism and communism seem to be two radically incompatible political ideologies. But the idea of empowering the state ties them together in an unique manner. Nicolae Ceausescu's regime is one of the best proofs in this regard. Through the concept of pseudo-hegemonic nationalism, this essay tries to prospect a possible research of national-communism in Romania during 1965 and 1989, emphasizing the composite ideological dimension of the concept and its separation between an internal, domestic component, respectively an external, international one.

Headnote

Functii si obiective

Headnote

Abstract

At a first glance, nationalism and communism seem to be two radically incompatible political ideologies. But the idea of empowering the state ties them together in an unique manner. Nicolae Ceausescu's regime is one of the best proofs in this regard. Through the concept of pseudo-hegemonic nationalism, this essay tries to prospect a possible research of national-communism in Romania during 1965 and 1989, emphasizing the composite ideological dimension of the concept and its separation between an internal, domestic component, respectively an external, international one.

Keywords

ideology; government; modernity; mobilization; myths

Între putere si societate: nationalismul ca instrument modern de guvernare si derapajele sale

Nationalismul $i natiunea sunt concepte politice ambiguë, având o încärcäturä emotionalä puternicä. Rolul lor original este însa unul rational în sens politic: crearea unei identitäti comune între guvernanti $i guvernati în cadrul unor societal supuse presiunilor transformatoare ale modernizärii. însa apáratele statale ultracentralizate, atät de utile statelor moderne având la baza proiecte nationale, au fost preluate de la monarhiile absolutiste, primele care au véhiculât idei nationale în încercarea (nereu$itä) de a capta fidelitate societätilor multietnice pe care le conduceau1. Este cazul sä clarificäm vocabularul conceptual utilizat. Astfel, prin etnie înfelegem o comunitate de identitate "incon$tientä", definitä din exterior. nu din interior, având la baza o continuitate mai degraba simbólica decât demográfica1. Nafiunea, în schimb, este o comunitate mult mai largä, centratä pe o identitate política asumata confient. în ciuda neajunsurilor sale majore, nafionalismul (sentimentimentele $i practicile pe care le inspira ideea abstracta a nafiunii), considera Ernest Gellner, nu a fost produsul unor intelectuali europeni exaltafi, ci a avut rädäcini mult mai adânci în procesul modernizàrii însuçi, nefiind altceva decât o forma de omogenizare cultúrala, socialä $i politicé pe care elitele politice $i economice beneficiind de pe urma epocii industriale au creat-o pentru a putea prospera, circumscriind simbolicé practic forta de muncä necesarä acestui gigantic procès. Educafia joacä un rol cheie în aceastä ecuaÿe2, asa cum la Benedict Anderson aparca tiparului $i anvergura cäpätatä de limbile vernaculare împotriva latinei medievale a papalitäfii au contribué la "imaginarea" unor tipuri de comunitâ'Çi foarte vehemente în afirmarea particularitä^ii lor nou-descoperite3.

Poate cea mai important^ tipologie a studiilor dedicate na^ionalismului distinge între adep^ii continuitäfii dintre etnie $i nafiunea modernâ (Anthony Smith, Walker Connor), respectiv între analiçtii pentru care naÿumle se bazeazâ mai mult sau mai pu^in pe "tradi^ii inveníate" (Eric Hobsbawm, Ernest Gellner, Paul Gilbert), în care continuitä^ile simbolice dintre etnie $i nafiune sunt recuperate selectiv, partizan, de multe ori fiind efectiv inveníate, si unde púnetele de convergent dintre modernitate $i na^iune sunt mai consistente decât cele dintre etnie $i na^iune. Perenialiçti $i moderniçti, cu alte cuvinte. Analiza pe care o am în vedere, urmând sä o detaliez pe parcursul proiectului, se revendicä de la perspectivele moderniste asupra na^iunii.

O altä departajare importantä a na^ionalismului se poate opera între varianta sa francezä, preponderent civicä, unde nafionalitatea este datä de cetäfenie $i proiectul nationalist în ansamblu este unul cu valenfe universaliste, respectiv varianta germanä a nafionalismului, misticä si etnicistä, operând cu o identitate nafionalä care îçi alege membrii, reciproca nefiind, ca în cazul francez, valabilä - în funcÇie de apartenenfa la o prezumtivä comunitate primordialä. Na'Çionalismul románese din secolul XIX, perioada interbelicä $i cea comunistä s-au inspirât în primul rând din varianta germanä, romanticä de nationalism, urmärind crearea çi/sau consolidarea unor state nationale bazate pe anterioritatea unei culturi comune, mai mult sau mai putin reale. Pe cale de consecintä, nationalismul románese, în special cel existent în timpul dictaturii ceau$iste, a reprezentat un instrument politic având ca obiectiv principal edificarea unei societâti compacte ideologic, bazatä pe exhibarea agresivä a valorilor $i miturilor nationale, prin care distanta dintre el ita politicé ilegitimé $i populace sä fie astfei estompatä sau cel pufin eludatä prin impulsionarea subtilä a xenofobiei în plan intern, respectiv a independent asertive în plan extern.

Functii çi objective ale nafionalismului pseudo-hegemonic

O analizä sumará a continutului ideologic $i a funcfiNor politice ale nafionalismului existent în Româniaîn timpul dictaturii ceauçiste poate fi operatä, în primä fazä, pe coordonate interne, respectiv externe. Astfel, în plan intern, funcfiile nationalismului mai sus menfionat ar consta în încercarea de a obfine legitimitate (o carentä de pe urma careia comunismul románese a suferit de la începutul $i pânâ la finalul existenfei sale), mobilizare socialä (utilizând diferite procedee ca regizarea minufionasä a manifestärilor publice $i orientarea lorînspre crearea unui efect de exaltare romántica a popula^iei, care sä reverbereze cu preten^iile de continuitate istoricä ale regimului, continuitate plasatä acum la un nivel superior - respectiv tehnicile de disciplinare a societä^i, tratatä ca un obedient instrument de producfie aflat la discrefionarul unei conduced ce impunea drective ferme în ceea ce prívente educafia, "etica $i morala socialistä", "democracia muncitoreascä", "spirit(ul) de sacrificiu", "eroism(ul) patriotic", "devotament(ul) fafä de patrie", "spirit(ul) revolucionar" etc.), $i, în final, metamorfozarea politico-ideologicä a populafiei astfei încât sä rezoneze integral cu obiectivele regimului, sau, altfel spus, îndeplinirea vechiului obiectiv marxist-leninist al abolirii distincfiei dintre stat $i societate. lar aid nu se putea ajunge decât prin crearea celebrului ,,om nou", comunist autentic capabil de orice sacrificiu pentru partid, dar $i pentru "patria socialistä" : în cadrul regimului Ceauçescu, asa cum am argumentât în altä parte, leninismul este insolubil légat de nationalism1.

în plan extern, pe de altä parte, regimul Ceau$escu urmärea, pe lângâ obCinerea aceleiaçi légitimité^ care îi era contestatä de cätre populate României, transformarea ordinii internationale astfel încât aceasta sä devinä cât mai conformä cu aspirafiile statelor mici $i mjlocii aflate ,,în curs de dezvoltare". Inegalitäfile structurale produse $i reproduse la nivel mondial, se argumenta, erodeazä potenfialul unui mediu internacional mai puCin conflictogen $i predispus la cooperare durabilä, concentrând resursele si avuCia în cadrul statelor bógate din Nord $i amplificând, prin rate aie dobânzilor injuste $i presiuni orientate în defavoarea industrializärii, dependenCa statelor aflate în curs de dezvoltare din Sud sau din "lagärul socialist", cum era cazul României, de acelaçi Nord "imperialist" $i rapace. Dincolo de justificärile generale ale acestui deziderat (foarte actual, de altfel, dacä Cine cont de redescoperirea importanCei temei dupä debutul crizei economice din 2008), nu trebuie trecut cu vederea faptul cä Ceauçescu utiliza un diseurs internacional moralizator în scopuri deloc morale: consolidarea propriei dictaturi. lar naCionalismul economic exacerbât (protecCionismul) pe care l-a pus în practicä pentru a limita penetrarea ideologicä occidental în interiorul Cärii, concomitent cu cerinCele accentuate pentru crédité $i accès pe pieCele occidentale $i cu încercarea de a deveni, urmând exemplul Chinei maoïste, un fel de model pentru statele africane recent decolonizate cu aspiraCii socialiste - nu au condus, cuplate cu radicalizarea ideologico-politicä internä $i cu amplificarea naCionalismului pe coordonate tot mai fascistoide - decât la izolarea regimului pe plan internacional.

Pe scurt, o cercetare mai aprofundatä ar putea releva existenCa unei forme insolite de nafionalism în perioada guvernärii ceauçiste (1965-1989), pe care l-a$ numi nafionalism pseudo-hegemonic. Ipoteza de la care pornesc este aceea cä în timpul regimului comunist $i cu preeädere dupä încheierea perioadei dejiste, actul politic - $i implicit actul guvernärii - poseda un confinut ideologic mult mai ridicat decât în prezent. Pe cale de consecinfâ, exista o asimetrie discursivâ între putere $i societate incomparabil mai puternicä decât cea din cadrul democraCülor liberale deoarece demersul politic nu se limita la simpla obfinere consensului social, ci la transformarea radicalä a societâCü în conformitate cu niçte objective ideologice apriorice, extrem de coercitive $i, asa cum s-a observât în cele din urmä, imposibile. Cum au fost edifícate raporturile dintre putere $i societate în perioada Ceau$escu? Si care au fost mecanismele prin intermediul cärora fragila sau mai degrabâ aparenta legitimitate a acestor raporturi au fost impuse $i redefinite conjunctural, simbolic $i practic deopotrivä? latä întrebârile centrale la care nationalism^ pseudo-hegemonic ar putea oferi un räspuns. S-a încercat, în cadrul acestui întreg procès de inginerie socialâ. instituirea acestui tip de nationalism drept interfafa între guvernanti ?i guverna^i, în perspectiva obfinerii unui numitor común pe filiera politico-ideologicä. Dar ce se întelege în definitiv prin nationalism pseudo-hegemonic?

Conceptul de "nationalism hegemonic" l-am împrumutat din lucrarea autorilor Didier Chaudet, Florent Parmentier, Benoît Pélopidas1, When empire meets nationalism. Power politics in the US and Russia, care îl utilizeaza pentru a descrie proiectul identitar eurasianist al Rusiei post-sovietice, acaparatä de ambitia de a îçi reconstruí anvergura geopolítica globalä prin intermediul unui nationalism politic în care sä fie reunite tóate cele peste o sutä de popoare care ímpart teritoriul rusesc. în contrapondere, neoconservatorismul joacä acela$i rol în ceea ce prívente Statele Unite ale Americii. Nationalismul la care face referire prezentul eseu a fost catalogat drept pseudo-hegemonic; ambitiile sale intime sunt hegemonice în sensul dezirabilitätii anvergurii geopolitice, economice $i culturale ale marilor puteri, numai cä posibilitäfile reale pentru atingerea acestui obiectiv nu au fost niciodatä, exceptând registrul propagandiste, aproape de materializare. Ceaucescu s-a imaginât copios ca líder al unei superputeri în devenire (voi dezvolta argumentul în cadrul unei viitoare cercetäri) $i chiar va acfiona în acest sens începând cu a doua jumätate a anilor 1970 în Lumea a Treia, brodând asupra imaginii României ca o Chinä în miniaturä, contestatarâ atât la adresa capitalismului occidental cât $i a "çovinismului de mare putere" al Uniunii Sovietice, a cärei ordine politicé interné desigur nu o contesta, exceptând momentele când o percepea drept periculos de fragilä (mâ refer la etapa care a început cu anul 1985, când secretar general al Partidului Comumstal Uniunii Sovietice devine Mihail Gorbaciov).

Conceptul de nationalism pseudo-hegemonic este util nu numai la nivel international, ci (mai aies) în política internä a regimului Ceaucescu. Aici, hegemonía pe care partidul încerca sä o instaureze nu s-a tradus niciodatä prin adeziunea substantial a populatiei, ci prin receptarea de obicei pasivä, uneori latent ostilâ a acesteia a necesitätii "construirii socialismului". Hegemonía ideologicä a leninismului nationalist sau romantic a rämas neîmpârtâçitâ, cel putin în mäsura în care regimul o dorea. Asta nu înseamnâ nici pe departe cä influentele sale sociale au fost neglijabile; nu au fost însâ cele scontate, iar când au fost totuçi mâcar partial anticipate, intensitatea lor a läsat de dorit.

De$i regimurile léniniste, a$a cum le numeçte Kenneth Jowitt, au avut la bazâ o idéologie indeniabil internationalistâ, ca orice proiecte politice aflate la putere pentru un interval considerabil detimp, au dezvoltat tendinfe invariabil conservatoare, chiar daeâ au încercat sä le plieze pe edificiul ideologic leninist, de la care se revendicau însâ tot mai putin convingätor. Chiar daeâ a cunoscut aceeaçi évoluée, comunismul románese dintre 1965 $i 1989 nu a renuntat la leninismul rudimentär pe care l-a absorbit pe filierä stalinistâ, acordându-i însâ o pondere relativ egalä cu cea a nationalismului pseudo-hegemonic, tot mai vehement si mai putin credibil pe mäsurä ce regimul se apropia de final2.

Mostenirea nationalismului pseudo-hegemonic

începând cu secolul XIX, nationalismul a fost în permanentä un subiect actual pe agenda expertilor în çtiinte sociale. Un subiect atât de proteic polimorf ca nationalismul, produs totodatä patologie a modernitâtü în ansamblu - nu poate sä nu suscite un viu interes épistémologie. Doar cä, dincolo de aceastä dimensiune a abordärii fenomenului, consecintele practice ale acestuia (excluziune socialä, xenofobie, $ovinism, infractionalitate, crearea detensiuni sociale si/sau internationale eu potential conflictogen, etc.) sunt de cele mai multe ori cele care antreneazä necesitatea unei circumscrieri çtiintifice. lar un fapt demonstrat cu certitudine este acela cä efectele sociale ale crizelor sau perioadelor de stagnare economicé se traduc de cele mai multe ori printr-o recrudescentä a nationalismului.

Nationalismul pseudo-hegemonic s-a transformat, dupä 1989, într-un nationalism virulent reactiv, în care elementele de extrema dreaptä, vizi bi le $i în perioada comunistä (cultul eroilor, aversiunea fatä de "imperialism", xenofobia latentä existentä în însâçi propaganda regimului), au devenit fäfi^e. Diferenfa constä în faptul cä noul nationalism nu mai are ca principal protagonist puterea, ci diferite asodatü care pot fi încadrate, la o privire generalä, în sfera societätii civile. Caracteristicilor enumerate mai sus li s-au adäugat antisemitismul, autohtonismul (exacerbai în perioada comunistä sub forma protocronismului) $i, pe mäsurä ce legonarismul era re-descoperit, ortodoxismul mistic. Astâzi, de$i nu a atins fórmele politice vehemente care se manifesté în Ungaria guvernatä de cätre Fidesz, nationalismul románese, chiar daeä nu se manifesté la fei de intens ca în anii 1990, reprezintä un pericol real, mai ales cä semnele revenirii economice sunt decamdatä extrem de modeste. Ceea ce mgrijoreazä mai mult este însâ nationalismul difuz, latent, caracterizat de intolerantä interetnicä, pusee xenofobice si uneori rasiste, apatía politicä pregnantä (care poate fi recuperatä $i de cätre extrema stängä, nu numai de extrema dreaptä, asociatä de obicei cu revirimentul nationalist) $i resentimentele la adresa unor mari puteri regionale (Rusia) care, îndreptétite sau nu, contribuie la precarizarea pozitiei economice a tarii, în ciuda câçtigului de securitate dérivât din apartenenta la Alianta Nord-Atlanticä. Nationalismul románese contemporan nu poate fi înfeles $i, mai important, circumscris social ideologic în vederea unei dezaprobäri sistematic arguméntate - daeä nu este plasatîn continuitate cu nationalismul pseudo-hegemonic existent în a doua jumétate a perioadei comuniste, trecând prin nationalismul interbelic $i ajungând chiar la nationalismul pasoptist. O Românie nationaüstâ -$i riscurile resurgentei acestui fenomen, pe filierä internä sau externä, sunt cât se poate de reale - este tot mai putin o Românie europeanä, atâtîn acceptiunea clasicä (legatä defilozofia politicä iluministä), cât $i în cea institutional (Uniunea Europeanä) a termenului. lar o Românie conectatä doar formai, nu $i substantial, la valorile $i practicile europene, este o Românie Iip-sitä de perspectivä. Tocmai de aceea, la începutul secolului XXI, nationalismul nu mai reprezintä un räspuns adecvat la problemática guvernärii. Avem nevoie de un nou tip de identitate politicä, mai putin coercitivä, mai putin "inventatä", pentru a îl parafraza pe Hobsbawm, cât mai incluzivä posibil $i, cel mai important, bazatä pe o asimetrie minimalâ între guvernanti $i guvernati.

Footnote

1 Sergiu Miscoiu, Formarea napunii. O teorie socio-constructivistä, (Cluj-Napoca: EFES, 2006), 58. Documentarea pentru acest articol se datoreazä partial unei burse oferitä de catre Academia Romänä, filíala laçi, prin proiectul "Inovare $i dezvoltare în structurarea $i reprezentarea cunoasterii prin burse doctorale si postdoctorale" (IDSRC - doc postdoc) POSDRU/159/1.5/S/133675, Investeste în oameni! | FONDUL SOCIAL EUROPEAN | Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Footnote

1 Walker Coonor, "A Nation is a Nation, is a State, is an Ethnie Group, is a...", în John Hutchinson, Anthony Smith (ed.). Nationalism, (New York: Oxford University Press, 1994), 45-46.

2 Ernest Gellner, Nations and Nationalism, (Oxford, Cambridge: Blckwell, 1983), 39.

3 Benedict Anderson, Imaggined communities, (London: Verso, 1991), 36-46.

Footnote

1 Emanuel Copilas, Geneza leninismului romantic. O perspectiva teorética asupra orientärii internationale a comunismului románese, 1948-1989, (laçi: Institutul European, 2012), 402-508.

Footnote

1 Didier Chaudet, Florent Parmentier, Benoît Pélopidas, When empire meets nationalism. Power politics in the US and Russia, (Ashgate, Farnham: Burlington, 2009), 100-107.

2 Pentru autori ca Peter Zwick de exemplu, nu numai regimurile léniniste, ci chiar $i marxismul originar pe care l-au deformat avea ca importants sursä de inspiratie nationalismul politic. Marx însuçi distingea între "nationalismul progresist" ale Frantei, Germaniei $i Marii Britanii, respectiv "nationalismul non-progresist" al al micilor state balcanice care luptau pentru independents. Vezi Peter Zwick, National communism, (Boulder: Westview Press, 1983), 23-35. Acest aspect nu contrazice púnetele cardinale aleteoriei marxiste pentru care capitalismul ($i nationalismele ca instrumente ale burgheziei pentru dominarea pietelor interne) avea un rol global emancipator, în sensul în care potenta contradictüle interne ale Ocidentului, grSbind revolutia, respectiv disemina în colonii infrastructura $i industrializarea necesare viitorului (si ultimului, din punctul de vedere al ui Marx) salt revolutionär.

References

BIBLIOGRAFIE

ANDERSON, Benedict, Imaggined communities, London: Verso, 1991.

CHAUDET, Didier; PARMENTIER, Florent; PELOPIDAS, Benoît, When empire meets nationalism. Power politics in the US and Russia, Ashgate, Farnham: Burlington, 2009.

CONNOR, Walker, "A Nation is a Nation, is a State, is an Ethnic Group, is a...", în HUTCHINSON, John; SMITH, Anthony, (ed.). Nationalism, New York: Oxford University Press, 1994.

Copilas, Emanuel, Geneza leninismului romantic. O perspectiva teorética asupra orientara internationale a comunismuiui románese, 1948-1989, la$i: Institutul European, 2012.

GELLNER, Ernest, Nations and Nationalism, Oxford, Cambridge: Blckwell, 1983.

MISCOIU, Sergiu, Formarea natiunii. O teorie socio-constructivistä, Cluj-Napoca: EFES, 2006.

ZWICK, Peter, National communism, Boulder: Westview Press, 1983.