Anul 1989 în Polonia. Virtutea politica a moderatiei si vocatia conservatoare a Solidaritatii

Abstract

Assuming that 1989 was a moment of an affirmation of the political cultures belonging to the Central and Eastern Europe's countries, this article attempts to highlight the specific elements of the overthrow of communism in Poland. In this regard, we analyze the Solidarnosc phenomenon from the perspective of the Polish political culture essential dichotomy: insurectionism vs. organic work. The main conclusion of this paper, entitled "The year 1989 in Poland. The Political Virtue of Moderation and the Conservative Vocation of Polish Solidarity", is that the roundtable in the 1989 Poland represented the victory of Polish civil society in achieving a synthesis of the most important trends of the Polish political tradition, by assuming the conservative value of moderation as the principal political attitude.

Headnote

Abstract

Assuming that 1989 was a moment of an affirmation of the political cultures belonging to the Central and Eastern Europe's countries, this article attempts to highlight the specific elements of the overthrow of communism in Poland. In this regard, we analyze the Solidarnosc phenomenon from the perspective of the Polish political culture essential dichotomy: insurectionism vs. organic work. The main conclusion of this paper, entitled "The year 1989 in Poland. The Political Virtue of Moderation and the Conservative Vocation of Polish Solidarity", is that the roundtable in the 1989 Poland represented the victory of Polish civil society in achieving a synthesis of the most important trends of the Polish political tradition, by assuming the conservative value of moderation as the principal political attitude.

Keywords

revolution; communism; civil society; conservatism; moderation; synthesis; political culture

Semnificatii poloneze ale anului 1989

Ca an al prábu^irii regimurilor comuniste în Europa Céntrala si de Est, 1989 a cäpätat acea aura universal recunoscutä ca moment de gracie al revolutiilor, din aceeaçi familie eu ami 1848 sau 1968. în acelaçi timp, însa, 1989 reprezintâ un moment al afirmärii culturilor politice, la care fiecare na^iune angajatä în rästurnarea unui regim totalitär çi-a adus o contribuée specificä. De aceea, pornind de la constatarea cä "fiecare tara din Europa Céntrala $i de Est are propria ei istorieé cultura política", Ralph Dahrendorf afirma cä "una din íncäntärile anului 1989 este redescoperirea acestor deosebiri'VÎn cazul Poloniei, aceastä specificitate pare a fi fost legatä, în cea mai mare mäsurä, de conturarea semanticä a notiunii de societate civilä. Dacä în anii saptezeci conceptul de societate civilä era încâ marcat atât de o anumitä ambiguitate cât $i de o pecete ideologicä datä de interpretärile marxiste, în deceniul nouä al secolului XX, acest concept capätä un nou sens o datä cu dezvoltarea criticii totalitarismului în Polonia.

Astfel, asa cum explicä Dominique Colas, aceastä resemantizare a notiunii de societate civilä trebuie înteleasâ în primul rând ca o expresie a "conflictului dintre Partidul - Stat comunist polonez p aparitia SolidaritäCii".2 Totodatä, anul 1989 în Polonia reprezintä validarea moderaCiei ca virtute politicä într-o tradiCie istoricä dominatä de o lungä disputä între tentaCia revolucionará p cea a rezistenCei în interiorul status quo-ului politic ostil. Din acest punct de vedere, cäderea comunismului în Polonia se remarcä prin totala lipsä de violenCä, ca p în cazul celorlalte revoluti din Europa Centralä p de Est, cu excepCia tragicä a României (unde rästurnarea regimului a fost plätitä cu sänge). In Polonia, masa rotundä care a învins comunismul în 1989 a fost, însâ, o încununare a unui deceniu de afirmare tenace, autenticé p glorioasä a societâCü civile. De aceea, T. G. Ash avea dreptate sä afirme cä, în 1989, Solidaritatea polonezä a realizat o "istoricä contradícete în termeni" p anume o "revoluCte paçnicâ", întrucât "nu s-au dârâmat nici un fel de Bastilii, nu s-au înâlCat ghilotine".3 De fapt, subliniazä pe bunâ dreptate Ash, aceastä ,,tradiCie de nonviolenCä" p de "analizä raCionalä a situaCiei" poate fi regäsitä ca notä dominantä a istoriei miçcârilor de opoziCie democratice din Europa Centralä p de Est pe parcursul deceniului nouâ al secolului XX. Aceastä atitudine a avut la bazâ atât o abordare pragmaticä (bazatä pe conçtientizarea faptului cä tóate ármele erau deCinute de regim) cât p o intuiré de ordin etic (bazatä pe dorinCa unui nou Ínceput)4 care sä iasä din lógica violenCei. Pornind de la aceste premise, semnificaCiile poloneze ale anului 1989 pot fi evidencíate într-o luminä p mai clarä printr-o contextual izare diacronicä a ceea ce ar putea fi descris ca tendinCe conservatoare ate culturii politice poloneze.

Dezbaterea strategicä ín cultura politicä polonezä

Unui dintre cele mai importante elemente constitutive ale culturii politice poloneze este reprezentat de dezbaterea privind raportul dintre aepune p reflecte, dintre practica p teorie. In contextul dramatic al istoriei moderne a Poloniei, inaugurât de împârtirea Cam între Prusia, Rusia p Austria în anii 1773, 1793 p 1795, lupta pentru apärarea identitäCii naCionale a fostînCeleasâ ca un efort total, incluzând atât creativitatea spiritual cât p urgenCa faptei. Acesta este motivul pentru care profilul clasic al intelectualului polonezîmbinâ geniul creator cu militantismul în plan social p politic. Prin urmare, daeâ în ceea ce prívente modelul dominant al intelectualului se poate vorbi despre o continuitate evidentâ în forma mentis a spaCiului public polonez, nu acelaçi lucru se poate afirma despre solubile de puntare a luptei nationale pe care el ita de pe malunie Vistulei le-a formulât p asumat de-a lungul timpului. în aceastä privinfä, disputa dintre insurecponiçtii romantici p apologeCii muncii organice poate fi consideratä ca tensiunea fondatoare a culturii politice poloneze moderne. Astfel, o mizä centralä a gândirii si aefiunii politice poloneze a fost, de la sfârçitul secolului XVIII, parcurgând secolele XIX p XX, identificarea unui echilibru între lupta deschisä, violentä, de tip romantic p lupta prin creativitate economicé, politicä si culturalä, ambele cäi având ca scop salvarea p promovarea valorilor nationale.

Unui dintre cele mai importante eforturi de a realiza un echilibru între cele douä ipostaze antagonice ale gândirii strategice poloneze, este reprezentat de reacia tinerilor intelectuali de la 1870, cunoscutâ p ca generaba niepokorni (nesupusä), fafä de repetatele e$ecuri insurectioniste $i, mai aies, fatä de deprimarea creatä de acestea. Formata în special în mediul universitär varsovian, generafia niepokorni era alcätuitä din intelectuali care erau prea mid ca värstä sau încâ nu se näscuserä în momentul insurecfiei dezastruoase din 1863. De aceea, ei au reu$it, cei dintäi dintre polonezi, sä se elibereze de panica creatä de înfrângere $i sä redescopere, într-un mod realist, "viafa sufletului, viata minfii si acfiunea socialä".5 Dacä pentru pozitiviçti insurecfia din 1863 reprezenta o amintire a tinerefii lor, pentru cei de la 1870 ea era cunoscutä doar din cärfi $i relatäri, nefiind o traumä personalä. în consecinfä, generafia niepokorni s-a délimitât de pasivitatea liberalismului polonez, încercând sä realizeze o sintezä între elementele pe care le considerau a fi bune în cele douä mari cúrente ale culturii politice poloneze: romantismul $i pozitivismul.6 Scriitorul Stefan Zeromski descria, ín 1884, dilemele generafiei sale, afirmând despre sine cä se gäse$te la räscrucea dintre douä lumi, dintre idealism $i realism, dintre poezie $i çtiinfâ. Prin urmare, în noiembrie 1866, Zeromski îçi descria generaba ca fiind una alcätuitä din niçte mici hamlefi pentru care Íntrebarea céntrala era ce sä aleagä între idealismul de tip Mickiewicz si realismul muncii organice. în acest sens, Zygmunt Wasilewski se considera membru al unei generafii sintetice care avea "romantismul în inimi $i pozitivismul ín cápete". Delimitându-se de optimismul pozitiviçtilor care se mulfumeau sä munceascä $i sä accepte, precum $i de me- sianismul lui Mickiewicz, intelectualii niepokornis-au dovedit a fi, ín cele din urmä, niçte romantid în haine pozitiviste, creatori ai unui nou cadru conceptual având în centru ideea "protestului împotriva a tot ceea ce este stricat". Redescoperind acfiunea socialä, aceastä generate de la sfârçitul secolului XIX a reuçit sä îmbine principiile muncii organice cu cele ale idealismului romantic, vâzând în ideea de justifie socialä $i de independenfä nafionalä nu un scop în sine ci o sursä de motivafie pentru acfiune.7

Adam Michnik si creativitatea conceptúala a Solidaritatii

Referirea la acest curent, a cärui identitate constâ în încercarea de a gäsi o punte de mijloc între romantism §i organidsm, ne ajutä sä înfelegem fenomenul Solidarnosc într-una din dimensiunile sale esenfiale $i anume ca element de continuitate în raport cu trad ifia polonezä a cäutärii moderafiei în politicâ. Elementele constitutive ale acestui curent al culturii politice poloneze sunt: valorizarea sintezei, a efortului de a crea în cadrul status - quo-ului politic, perspectiva gradualistä asupra schimbärii sociale $i moderafia. De aceea, acest filon de gandiré $i acfiune politicâ polonezä poate fi cei mai bine înfeles din perspectiva modelului teoretic al conservatorismului politic. Putern, astfei, vorbi despre o evolufie a modelului politic polonez spre o solufie de tip conservator, al cärei punct culminant moment paradigmatic este reprezentat de intervalul 1980 -1989, pe care unii istorici l-au denumit deceniul Solidaritatii.

Dacá perspectiva revolufionarä si romanticä asupra politicului pune accentul pe descâtuçarea maselor $i pe angrenarea lor cât mai largä în exercifiul puterii, pentru conservatori arta cârmuirii constâ, mai degrabâ, în strunirea energiilor colective. Edmund Burke sublima cä "societatea necesitä nu numai o stäpänire a pasiunilor oamenilor ca indivizi, ci $i ca înclinafiile de masä sau de grup sä fie adesea contracarate".8 Potrivit lui Michael Oakeshott, înclmafia de a fi conservator în política se întemeiazâ pe o definiré a guvernärii ca activitate specificä $i limitatä p pe refuzul tenta^ei saltului triumfal ín problemele social - politice.9 De aceea, un conservator, "înfelege activitatea guvernärii nu ca activitate de a aprinde patimile p de a le da noi obiecte din care sä se hräneascä, ci ca una de injectare a unui element de moderate în activitäfile deja prea pätimase ale oamenilor; de restrángere, de reducere, de pacificare p de reconciliere; nu de a zgändäri focul dorinfelor, ci de a-l stinge." 10

în acest registru, al perspectivei conservatoare asupra politicului, se íncadreazä p discursul antitotalitar al Solidaritäpi poloneze în ipotaza sa de "mineare socialä totalä"* 11. Aceastä iposatazä derivä în primul rând din faptul cä Sindicatul Independent^ de Auto-administrare Solidaritate a apärut, în august 1980, ca "rezultat extraordinär al apropierii istorice a trei aefiuni distincte", fiind o "expresie, în acelasi timp, a unei aefiuni muncitoreçti, sindicaliste, a unei afirmäri nationale p a unei lupte politice pentru obfinerea de drepturi p libertäti democratice".12 Totodatä, caracterul total al miçcârii rezidä, poate chiar mai pregnant, în descoperirea de cätre mundton, intelectuali p Bisericä a unui diseurs común al rezistenfei. De aceea, Solidarnosc a devenit, asa cum apreciazä istoricul Norman Davies, expresia hotärärii a 36 de milioane de oameni de a trece de la stadiul de "obiect pasiv al politicii" la cel de "subiect activ".13

Convergent discursivä a celor trei bastioane ale societäfii civile poloneze din perioada comunistä nu poate fi înfeleasâ decât prin identificarea elementelor comune în jurul cärora s-a coagulat acel "catehism civic" pe care Adam Michnik îl înfelegea ca pe o definiré a "îndatoririlor de bazä ale cetäfeanului în Polonia sub legea marfialä".14 Aceste elemente comune pot fi regäsite în räspunsul pe care flecare dintre cei trei actori ai "miracolului polonez" l-au formulât provoeärii ridicate de tensiunea traditional a gándirii politice poloneze, dintre radicalism p moderate, dintre exaltarea romántica $i realismul politic.

Conceptul de ,,nou evolutionism", formulât de Adam Michnik într-un eseu scris în 1978, reprezintä unul dintre conceptele cheie în procesul de regândire a relatiilor dintre principalele segmente ale societâtü poloneze, precum p a raportärii acesteia din urmä la statul comunist. Prin acest concept, Michnik reuçeste sä provoace ceea ce în termenii teoriei lui Thomas Kuhn15 ar putea fi numit o "schimbare de paradigmâ". Descriind ca evolutionism cele douä cúrente de gandiré politicä izvorâte din momentul denumit "Octombrie polonez" (când comuniçtii polonezi au réunit sä-l impunä ca secretar general al Partidului comunist polonez în duda opozifiei Moscovei. Acest moment istoric (de care s-au légat speranfele unei pärfi semnificative a intelighentiei poloneze cä regimul ar putea évolua în afara tiparului stalinist p ar putea sä urmeze o directe înruditâ cu principiile p practicile PPS - ului interbelic) este väzut de Michnik ca matrice originará a celor douä cúrente evoluponiste din política polonezä postbelicä. Primul curent la care se referä Michnik este revizionismul pe care îl defineçte ca fiind caracterizat de ideea posibilitätii "de umanizare p democratizare" a sistemului care exercitä puterea, precum p de speranfa cä acest sistem are "capacitatea de asimilare prin doctrina marxistä oficialä a unor notiuni din ^tiinfele umane $i sociale actúale"16. Pornind de la aceste premise, revizioniçtii cultivau speranfa cä participând din interior la evolufia partidului $i a doctrinei sale, vor putea sä determine, în timp, instaurarea unui "absolutism luminat socialist" la conducerea formafiunii. Subliniind valoarea operelor $i a contributiei revizioniçtilor la promovarea unei atitudini active din punct de vedere social (opusä "pasivitä^ii §i emigrafiei interioare") Michnik afirmä, trançant, cä limita acestei strategii politice a devenit evidentä dupâ evenimentele din martie 1968, când s-a produs ruptura dintre intelighenfia revizionistä $i Partid, speranfa unei democratizäri a sistemului dovedindu-se Muzorie. De cealaltâ parte, neopozitivismul reprezenta o continuare, prin liderul Stanislaw Stomma, a orientärii susfinute de Roman Dmowski, promotorul democrafiei nationale, la începutul secolului XX, si care consta în pästrarea unor relatii pasnice eu "puterea rusâ" $i construirea treptatä a unei miçcâri politice pregätitä sä preia, la momentul oportun, conducerea poporului polonez.

în ceea ce prívente asemänarea dintre revizionism $i neopozitivism, aceasta este reprezentatä chiar de greçeala fundamentad pe care le-o repro$eazä Michnik $i anume faptul cä atât unii cât $i ceilalti se adresau sistemului $i nu societätii, întrucât porneau de la premisa cä schimbarea nu poate veni decât de sus, prin bunävointa "printului comunist". O astfei perspectivä de a se raporta la realitatea politicä a fost invalidatä, sustine Michnik, în primul rând de câtre protéstele muncitorilor çi ale intelectualilor care, intrând în conflict deschis cu puterea, au arätat cä aceasta nu poate fi un termen de referinfâ pentru construirea unei mi$cäri opozitioniste. Celor douä tipare ale gândirii politice poloneze postbelice, Michnik le contrapune conceptul de nou evolutionism ale cärui principii de bazä sunt: îndreptarea mesajului politic spre societate $i nu spre putere, alimentarea unei miçcâri sociale (prin strângerea legäturilor eu clasa muncitoare, ca principal bastion de presiune) dejos în sus, mizarea pe "schimbäri progresive $i partiale, nu pe o rästurnare violenté a sistemului existent", asumarea si practicarea unei "lupte continue pentru reforme, în favoarea unei evolufü care va spori libertäre civice $i va garanta respectarea drepturilor omului"17.

Astfel, paradigma în care ideea de evolup'e (spre democratizare) se referea la structurile partidului, este înlocuitâ de paradigma în care speranfa de evolupe era legatä de potentialul de coagulare a societätii civile, procès îndelungat care "presupune ca de fiecare datä sä fie rupte barierele fricii p sa se nascä o conçtiintâ politicä nouä."18 De asemenea, interesant este faptul cä, la Michnik, principiul revolutionär al discontinuitâtü, al rupturii, este folosit doar la nivelul construct^ teoretice, pentru a marca distinctia esentialä dintre evolutionism $i noul evolutionism, însâ în ceea ce priveste punerea în practicä a noii paradigme de rezistentâ antitota litará, Michnik pledeazä nu pentru un principiu revolutionär ci mai degrabâ pentru unul cumulativ, pentru o strategie a paçilor märunti dar consecventi care sä aibä drept scop cre$terea progresivä a "presiunii bazei" asupra aparatului de stat.

Momentul 1968 imparte, aladar, gândirea politicä a lui Michnik în douä mari categorii: critica formulatä de pe baze revizioniste (premisa fiind rezumatä de expresia "sistemul era al meu"19) si critica formulatä pornind de la premise metafizice care au condus la abordarea realitáfii politice a acelei perioade din perspectiva dihotomiei bine (echivalat cu tot ce tine de sfera societätii civile, adicä a independentei fatä de puterea politicä) versus räu (identificat eu partidul - stat). Aceastä evolutie corespunde descrierii pe care o face chiar Michnik traseului ideatic parcurs de "opozi^a la dictatura comunista" 20 ca desfaçurându-se între stadiul "revoltei florii împotriva rädäcinilor" (ilustratä de o criticä a practicilor comuniste, formulatä din interiorul sistemului de valori comunist) $i "critica metafizicä" (ale cärei principii fundamentale erau "atacul la adresa aparenfei înçelâtoare a comunismuiui" respingerea preten^iei la de^nerea "controlului absolut asupra indivizilor"). în timp ce prima fazä s-a caracterizat prin "lupta rafiunii împotriva irafionalului", a doua "s-a fundamentat pe apärarea legii naturale împotriva preten^iilor rafiunii descâtuçate"21. în viziunea lui Michnik, ambele etape ale revoltei, ín duda diferenfelor dintre ele, s-au originatîn valori aparÇinând mai degrabä Revolu'Çiei Americane decât celei Franceze, aceastä genealogie spiritualä explicându-se prin dimensiunea profund antiutopicä a criticii poloneze a totalitarismului. Definind comunismul ca fiind "o tentare $i o iluzie"22, Michnik se apropie de concluzia formulatä de modelul säu intelectual, filozoful Leszek Kolakowski care, la finalul monumentalei analize dedicate marxismului $i curentelor sale, subliniazä cä "marxismul a fost cea mai mare închipuire a secolului nostru. A fost un vis oferind perspectiva unei societäfi a unitä^ii perfecte, în care tóate aspiradle umane vor fi îndeplinite $i tóate valorile reconcilíate".23 Critica politicii ca vis sau a politicii saltului triumfal este, de altfel, unul dintre arguméntele importante ale perspective! exprimate $i de filozoful conservator Michael Oakeshott. Folosirea visurilor personale ca energie politicé genereazä, potrivit lui Oakeshott, "viziunea unei alcâtuiri a viefii oamenilor din care a fost înlâturat orice prilej de conflict, viziunea unei activitâ^i umane coordonate $i aranjate pentru a merge într-o singurâ directe."24 Semnificativ, în acest context, este faptul cä §i Vaclav Havel identifica perpetuarea unei "lumi a visului prezentatâ ca realitate"25 ca expresie a patologiei sistemului totalitär.

O altä etapä importantä a gândirii politice a lui Adam Michnik este cea care urmeazä înfrângerii "augustului polonez" $i instaurärii legü martiale de cätre generalul Jaruzelski, la 13 decembrie 1981. Aceastä perioadä are douä träsäturi principale: pe de o parte, pe parcursul ei Michnik a cunoscutîn profunzime experienfa temnifei, iar pe de altä parte este perioada pe care autorul "Scrisorilor din închisoare" o defineçte ca post -totalitarä. Pentru Michnik, cele 18 luni de închisoare au reprezentat "o adeväratä çcoalâ", întrucât datoritä lor a réunit sä înfeleagâ faptul cä "sistemul de referinfä fundamental în comunism nu este lupta de clasä, nici râzboiul dintre diferite pâturi sociale, ci relafia dintre de^inu^i $i temniceri".26

Respingerea virulentâ a tentativelor puterii de a înmuia absolutismul moral al opozi^ioniçtilor, este consecinfa fireascä a presupozi^iilor metafizice pe care Michnik a märturisit cä $i-a construit critica antitota litará, dupä depâçirea iluziei revizioniste. Aceste presupozi^ii care identificä totalitarismul marxist - leninist nu numai cu pericolul exterminärii fizice ci în primul rând cu o agresiune radicalä împotriva identitäfii morale a persoanei umane, pot fi regäsite $i la al^i intelectuali polonezi, precum Czeslaw Milosz çi Alexander Wat (în acest sens Wat subliniazä cä natura fundamental maleficä a comunismului este ilustratä cel mai elocvent de faptul cä aceastä idéologie a fost capabilä sä transforme unii "oameni splendizi", care ca de^inu^i în închisoarea moscovitä Lubyanka au räspuns regimului de torturä prin reacfii de verticalitate moralä, în "zdrenfe" morale dupä eliberare. Din acest punct de vedere. Wat consideré cä "privilegiile oficíale" sunt "de o sutä de ori mai periculoase decât închisoarea" 27, concepfie foarte asemänätoare reacfiei transante avute de Michnik fata de propunerile pe care i le fäcea puterea de a irai în lux pe Coasta de Azur cu conditia de a päräsi Polonia $i, implicit, lupta de rezistenta.

De altfel, ideea pästrärii integritatü morale a persoanei $i a comunitätü ca cel mai eficace mod de lupta împotriva sistemului totalitär a cunoscut în Polonia anilor 8o o larga popularitate în primul ránd printre intelectuali dar $i printre reprezentantii altor categorü sociale. O ilustrare elocventa a acestui fenomen a oferit-o miçcarea declansatä de Frätia Cumpätärii împotriva patimii alcoolismului în societatea polonezä. Pornitä de la un grup de intelectuali catolici din mai multe parohii ale Varsoviei, miçcarea împotriva alcoolismului a luat proportii nebänuite ajungând pänä la manifestatü de stradä nonviolente, boicotarea paçnicâ a transportului $i comercializärii de bäuturi alcoolice (dupä modelul strategiei lui Gandhi de boicotare a taxelor britanice pe sarea indienilor). Cu timpul, aceastâ mineare a fost identificatä tot mai ciar cu o atitudine de opozitie fatä de degradarea moralä pe care regimul comunist o provoca cetätenilor säi. Aceastâ Campanie de succès a demonstrat polonezilor cä activismul social poate oferi repere în politicé $i cä o miçcare moralä poate zdruncina stâlpii sistemului comunist pânâ la a-i înlâtura, eu conditia sä fie de cursä lungä.28

Totodatä, trecerea de la "Solidaritatea" la solidaritate pur $i simplu (din pricina asumärii nevoite a clandestinitätii), de la revol upa autolimltatä la rezistenta, presupune, în viziunea lui Michnik, lupta constantâ împotriva dezbinärii $i atomizärii indivizilor (pe care Hannah Arendt le identifica drept instrumente ale oricârui regim totalitär29) $i o permanentä situare în adevär prin stabilirea unor limite ale negocierii care sä delimiteze ciar spafiul destinât compromisului de cel rezervat valorilor nenegociabile. Prin evidentierea faptului cä în spatele Solidarnosc, ca denumire a unei miçcâri sociale, se aflä o realitate mai profundé, o valoare moralä, care trebuie în permanentä activatä, Michnik se apropie de etica formulatä de Joseph Tischner. Astfel, pentru Tischner, etica Solidaritätü are la bazâ conçtiinta ca voce a lui Dumnezeu $i ca realitate autonomä, asemeni ratiunü $i vointei. De aceea, subliniazâ Tischner, "solidaritatea autenticé este solidaritatea conçtiintelor" çi are ca temei parabola bunului samaritean. Cu alte cuvinte, înainte de a fi numele unui sindicat, Solidaritatea, ca valoare moralä, este aefiunea bunâ a samariteanului ca räspuns la apelul concret al unui om concret si ca ajutorare vie si spontanä a celor care suferä din cauza altora.30 De aceea, disponibilitatea pentru compromis nu este utilä $i justificabilä decât daeä este dublatä de asumarea unei intransigente morale. Altminteri, "eine a vrut sä-i dea Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, a sfârçit prin a da totul politiei, pentru cä nu $i-a închipuit cä existé situatii în care ambiguitatea se transformé în claritate, iar jumätatea de adevär devine minciunä sfruntatä."31 Fidel convingerii cä rolul intelectualilor într-o miçcare dizidentâ este de a crea o "viziune politicé" $i de a produce la timp "reflectiile despre schimbarea sistemicä"32, Michnik a încercat sä propunä societätii poloneze nu atât un catehism al revolutionärem, cât un catehism al rezistentei care nu presupune neapärat o atitudine eroicä a indivizilor ci, mai degrabä, a atitudine a bunului simt p a asumärii unei ,,vieti în demnitate". Subliniind cä "eroismul presupune o stare de exceptie" iar "astäzi polonezii au nevoie de normalitate pentru a se opune puterii militaro - politiene$ti", Michnik pledeazâ pentru depâçirea dihotomiei clasice din gândirea politicä polonezä, (care opunea insurecponismul romantic, organicismului realist), propunând sintetizarea pärtilor bune ale celor doué pozitii, în modelul unei strategii organiciste în forma p insurecfionistä în substanfä. "Cu alte cuvinte, dilema clasica poate fi descrisä ca opozi^ie între activitatea clandestina p cojaborafionism, p nu doar ca opozi^ie a clandestinitä^ü P a insurectionismului."33 în acest context, specificul cel mai puternic al gändirii politice a lui Adam Michnik pare a fi légat de asumarea unei vocafii sintetizatoare cu rol de mediere între diferitele curente de idei poloneze. De altfel, Michnik considera cä însuçi discursul dizident al intelighen'Çiei trebuie sä se configureze într-o zonä de echilibru între diverse perechi antinomice. De aceea, Michnik descrie ethosul rezistenfei poloneze ca fiind hrânit de o matrice spiritualä caracterizatä prin dualism conceptual. Astfel, avem de-a face cu dialogul dintre modelul exilului $i modelul emigrapei interioare, (tensiune rezumatä de "eterna întrebare polonezä":"aici sau acolo, emigrate realä sau crearea unor structuri independente?"34), cu dihotomia revizionism versus neopozitivism, cu disputa dintre strategia schimbärii bruçte35 p strategia marçului cel lung36 precum si conflictul clasic dintre insureeponism37 (ca atitudine bazatä pe intransigent moralä si contestare fä^i$ä a regimului) si organicism38 (ca expresie a tacticii minimei rezistenfe, p a acceptärii compromisului cu puterea, dublatä de asumarea clandestimtäfii ca formä de luptä împotriva sistemului totalitär).

Asadar, efortul analitic fäcut de Michnik pentru crearea unor concepte noi care sä cuprindä vasta plajä antinomicä a curentelor poloneze de gandiré politicä, are drept mizä principalä rezolvarea tensiunii dintre discursul subversiv radical p discursul subversiv moderat, acest demers teoretic putând fi comparai, într-o anumitä mäsurä, cu teoría lui Giovanni Sartori despre raportul dintre context p idealurile democratice. Potrivit lui Sartori, din funefia reactiva a idealurilor (näscutä din nemul^umirea fafä de realitate) poate decurge fie un idealism bun (ca energie pentru depâçirea obstacolelor ridicate de un mediu ostil) fie un idealism râu (ca pervertiré a perfecfionismului) care poate avea un efect de bumerang asupra idealului în sine, din pricina aplicärii radicalismului reactiv într-un mediu care nu necesité acest lucru.39 Dacä aplicäm grila sartorianä la gândirea politicä a lui Michnik de dupâ 1981, rezultatul ar fi evidenfierea preocupärii acesteia din urmä pentru schifarea unui îndreptar de justâ^utilizare într-un regim post - totalitär a energiei reactive a idealului democratic. în acest context, termenul cheie este post-totalitarism pe care Michnik îl foloseçte atât pentru a explica filosofía de acfiune a KOR cât p pentru a descrie realitatea polonezä de dupä aparifia "Solidaritä^ii". Astfel, conceptul de post - totalitarism semnificä faptul cä "puterea era încâ totalitarä, în timp ce societatea era deja antitotalitará, se révolta $i í$i crea propriile instituai independente, care au condus la ceva ce am putea numi o societate civilá în accepfiunea lui Tocqueville."40 De altfel, Michnik precizeazä cä trecerea de la "nucleul dur al KOR" (reprezentat de aproximativ 2000 de oameni) la cei zece milioane de membri ai "Solidarnosc", s-a fäcut pe baza unui "arhetip" format dintr-un "anumit model de gandiré politicä în cadrul unui sistem totalitär, un anume curaj civic p edificarea unor instituai independente într-o societate civilá"41. în acest context, legea marfialä decretatä de Jaruzelski si arestarea liderilor "Solidaritä^ii" n-au fäcut decât sä accentueze victoria moralä repurtatä de societatea civilä polonezä. De aceea, în perioada ulterioarä acestui moment, cea mai potrivitâ strategie de luptä consta în conservarea solidaritâ-Çii sociale ca exerci^iu de viafä nórmala, refuzul cotidian de a min^i $i conçtientizarea faptului cä nid o înfrângere nu este definitivä.

O componentä principala a gândirii politice a lui Michnik se refera la responsabilitatea intelectualilor în miçcarea de rezistenfä. De aceea, potrivit istoricului polonez, faptul cä miçcarea de rezistenfa antitota litara polonezä a fost luatä prin surprindere de instaurarea legii martiale de catre generalul Jaruzelski poate fi reprosat, într-o mare mäsurä, consilierilor Solidarität întrucât lor "le revenea misiunea sä creeze, în calitatea lor de intelectuali, o viziune política a sindicatului". Cauza acestei defecfiuni rezida, potrivit lui Michnik, în faptul cä "reflecfüle teoretice despre schimbarea sistemica" au avut loe în urma evenimentelor, reflecta política fiind precedatä, ca $i în alte cazuri din istoria polonezä, de practica. 42 Asadar, potrivit lui Michnik, vulnerabilitatea sindicatului era, în primul rând, la nivelul teoriei politice.

Raportul dintre acpiunea si reflecp'a política este utilizat ca grilä de analizare a fenomenului Solidarnosc $i de catre Jadwiga Staniszkis, un alt intelectual implicat în evenimentele miracoluluipolonez. în opinia lui Staniszkis activitatea Solidarität, mainte de intrarea în stadiul conspirapei deschise, se împarte în doua perioade: o perioada de institutionalizare, care a durât pana în vara anului 1980, când a avut loe o revolupe autolimitatä, $i o perioada de agravare a crizei de identitate, íntre septembrie 1980 si martie 1981.43 Caracterul autolimitât al revolufiei poloneze a fost rezultatul conlucrarii dintre liderii sindicatului $i consilierii provenid din rándurile intelectualilor $i a avut ca efect o deradicalizare a miçcarii. Accentul, în aceastä perioada, cade pe ceea ce Staniszkis numeçte "0 revolufie cultúrala autentica". Acest fenomen a jucat rolul unui vector de mobilitate sodala ascendentä a clasei muncitorilor în sensul cä acesia, "foarte repede, s-au decís sä vorbeascä", imitánd limbajul liderilor lor. Purtafi de acest val de emulare, muncitorii s-au straduit ín mod confient sa-çi ridice potenfialul semantic astfel încât au dobândit o capacitate de generalizare comparabilä cu cea a oamenilor puterii $i a intelectualilor.44 Aceastä împârtaçire a puterilor cuvântului de catre intelectuali $i muncitori reprezintä, de fapt, temeiul polisului paralei pe care fenomenul Solidarnosc a réunit sa-l construiasca în interiorul unui regim totalitär. Totodatä, colaborarea intelectuali - muncitori a avut ca efect creçterea calitativa a fiecarei categorii în parte. Pe de o parte intelectualii s-au simtit eu adevärat utili $i au primit ocazia de a-$i pune în practicä ideile, prin acfiune. De aceea, Tadeusz Mazowiecki s-a déclarât entuziasmat de modul direct în care Lech Walesa l-a întrebat, în august 1980, la Gdansk, cu ce anume îi pot ajuta în mod concret intelectualii pe muncitori. Din acest dialog, s-a näscut, pe 24 august 1980, Comisia de Experfi de pe lânga Comitetul de Greva al întreprinderilor de la Santierele Navale din Gdansk avându-i în componenda pe Tadeusz Mazowiecki, Bogdan Cywinski, Bronislaw Geremek, Tadeusz Kowalik, Waldemar Kuczynski, Jadwiga Staniszkis, Andrzej Wielowiejski.45

De cealaltä parte, muncitorii au descoperit puterea conceptelor $i a ideilor p s-au deprins în utilizarea lor, cu frenezia si prospefimea descoperirii unui orizont nou. Una dintre cele mai frumoase ilustran ale acestei comuniuni este prefafa scrisä de Lech Walesa, muncitorul $i luptatorul, la una dintre edi^iile carfii lui Josef Tischner, preotul, profesorul p filozoful, despre Etica Solidaritätii. Foarte semnificativ este faptul cä în acea postfafa Walesa se concentreazä tocmai asupra interpretarii conluziei lui Tischner potrivit cäreia "0 minciuna este o boalä a limbajului" p asupra temei restaurärü adeväratului sens al cuvintelor. Astfel, în opinia liderului sindicatului, cartea lui Tischner "recupereazä sensul cuvintelor care în fara mea au fost golite de confinutul lor firesc de catre propaganda care le-a dat un sens eu totul diferit, unul orwellian".46

O altäträsäturä importantä a "revolu^iei autolimitate" a fostînlocuirea referinfelor ideologice cu o täcere tactica în fafa adversarului. Aceastä atitudine fiind, de fapt, a$a cum explicä Staniszkis, înlocuitâ eu bogäfia unei mentalitä^i comune a membrilor Solidarnosc care ^inea locul ideologiei. Aceastä lipsä a elementelor ideologice era, totodatä, $i o caracteristicä a profundei neîncrederi fafä de ideología care caracteriza regimurile post-total itare.47 Conceptul de revolupe autolimltatä scoate în evidenfä, o datä în plus, valabilitatea programului lui Michnik, potrivit cäruia, prin depâçirea revizionismului societatea polonezâ î$i va schimba centrul atenÿei de pe evolufia puterii comuniste pe propria coagulare, organizare $i autonomie. Acest principiu a fost ilustrât $i în cadrul dezbaterilor intense purtate în cadrul congreselor sindicatului $i în paginile unor publicafiei "Tygodnik Solidarnosc", dar si în mediile universitäre, asupra problemei autogestiunii. Cu o astfel de ocazie, Bronislaw Geremek descria autogestiunea drept o modalitate de însânâto$ire a societäfii $i, totodatä, "un instrument de presiune exercitat asupra statului", vâzând în nasterea Solidarnosc momentul de redobândire a suveranitäfii poloneze.48

Suspendarea temporarâ a ierarhiei de status dintre intelectuali $i muncitori, a luat sfârçit în urma acordului de la Varsovia încheiat pe 30 mai 1981, dupä eriza de la Bydgoszsc. Redactat de experÿi guvernului si de cei ai Solidarität, acordul uimeçte prin limbajul säu ocolitor, sofisticat p\ aluziv astfel încât muncitorii au résinait un çoe, întrucât din text nu se putea înfelege ceea ce s-a câçtigat p cea ce s-a pierdut. Mai mult decât atât, acest compromis cu guvernul a frânat entuziasmul çi pregätirile penru greva generalä. Totodatä, subliniazä Staniszkis, prin elaborarea p semnarea acelui text, intelectualii au restabilit "ierarhia bazatä pe diferen^ierea puterii semantice", muncitorii râmânând eu impresia cä au fost deposeda^i de propriile lor capacitä^i de create. Astfel, revoluta culturalä a Solidarität» ca vector de mobilitate socialä ascendentâ a muncitorilor, a fostîntreruptâ, o datä cu ea încheindu-se $i prima fazä a istoriei sindicatului. O consecinfä vizibilä a diminuärii calitâ'Çii comunicärii dintre intelectuali $i muncitori a fost demobilizarea semnificativâ a sindicaliçtilor de la bazâ.49

Concluzii

Ceea ce a încearcat $i a reuçit etica rezistenfei descrisä de Michnik, çi care poate fi poziflonatä undeva la mijlocul distanfei dintre categoriile weberiene de "eticä a convingerilor" p "eticä a responsabilitäfilor"50, a fost toemai formularea unei solufii la aceastä crizä de comunicare, prin eviden^ierea necesität diseminärii atitudinii dizidenfei dinspre intelectualii critici spre întregul corp social. în acelaçi timp, daeä anul 1989 poate fi definit ca moment al "reunificärii limbajului"51 p restaurärii comunicärii autentice între cetäfenii de o parte p cealaltä a fostei Cortine de Fier, acest lucru a fost posibil p pentru cä, mai întâi, liderii Solidarität poloneze au optât pentru negociere, echilibru p moderate atât în raporturile dintre actorii societät civile cât p în confruntarea dintre aceasta si regimul comunist totalitär. Datoritä asumärü acestui tip de realism politic de catre liderii Solidaritäfü, Bronislaw Geremek avea dreptate sä afirme cä "eram puternici prin ceea ce nu avea puterea - susfinerea socialä, speranfele p valorile pe care doream sä le urmäm" iar "modul de a gândi al lui Lech Walesa, reperele lui creçtine au fäcut ca el sä caute solu^ii care nu necesitau preful viefii p al sängelui".52

Footnote

1 Ralf Dahrendorf, Reflect// asupra Revolupei din Europa, traducere de Marina Sandu (Bucureçti: Humanitas, 1993), 16.

Footnote

2 Dominique Colas, Genealogía fanatismulul p a societàpi civile, traducere de Cristina Arion, Mircea Secure si Alina Vasile (Bucure?ti: Nemlra, 1992), 41.

3 Timothy Garton Ash, "Anul adevärului", în Vladimir Tismäneanu (coordonator), Revolupile din 1989. între trecut p viitor, traducere de Cristina Petrescu ?i Drago? Petrescu (la?i: Polirom, 1999), 127.

4 Ash, "Anul", 127.

Footnote

5 Brian Porter, When Nationalism Began to Hate. Imagining Modern Politics in Nineteenth - Century Poland, (New York: Oxford University Press, 2000), 84.

6 Porter, When Nationalism, 84 - 85.

7 Porter, When Nationalism, 102 -103.

8 Edmund Burke, "Reflecfii asupra revolufiei din Franta", în Adrian - Paul lliescu $i Mihail - Radu Solean (editori). Limítele puterii (Bucure$ti : All, 1994), 68.

Footnote

9 Michael Oakeshott, Rationalismul ín politicä, traducere de Adrian - Paul lliescu (Bucuresti: All, 1995). 9710

10 Oakeshott, Rationalismul, 102.

11 Michel Wieviorka, Spapul rasismului, traducere de Alana Sabac (Bucuresti: Humanitas, 1994), 132.

12 Wieviorka, Spapul, 132.

13 Norman Davies, The Past in Poland's Present (Oxford, New York: Oxford University Press, 2001), 14.

14 Adam Michnik, Scrisori din inchisoare p alte eseuri, traducere de Adriana Babeti $i Mircea Mihaies (la$i: Polirom, 1997), 68.

15 Thomas S. Kuhn, Structura revolupilor stiinpifice, traducere de Radu J. Bogdan (Bucureçti: Editura Stiin^ifica $i enciclopédica, 1976).

Footnote

16 Michnik, Scrisori, 127.

17 Michnik, Scrisori, 134.

18 Michnik, Scrisori, 136.

19 Adam Michnik, Restauraba de catitea, traducere de Daciana Branea, Dana Chetrinescu, Cristina Cheveresan, Dana Cräciun, loana Copil - Popovici (Iasi: Polirom, 2001), 208.

Footnote

20 Michnik, Restau rapa, 53 - 54.

21 Michnik, Restauraría, 54.

22 Michnik, Restauraría, 53.

23 Leszek Kolakowski, "The Breakdown" in Main Currents of Marxism. Its Origin,Growth and Dissolution, (Oxford: Clarendon Press, 1978), 523.

24 Oakeshott, Raponalismul, 97.

25 Vaclav Havel, V/ata in adevär, traducere de Jean Grosu (Bucuresti: Univers, 1997), 60.

26 Michnik, Restaurarla, 288.

27 Alexander Wat, My century (New York: New York Review Books, 1988), 161.

Footnote

28 Padraic Kenney, Carnavalul revolupei: Europa Céntrala, 1989, traducere din limba englezä de Laura Stroe - Botorcu (Bucuresti: Curtea Veche, 2007), 75 - 86.

29 Hannah Arendt, Orlglnile totalitarlsmulul, traducere de Ion Dur $i Mircea Ivänescu (Bucureçti: Humanitas, 1994), 418.

30 Jozef Tischner, Ethique desolidarité (Limoges: Librairie Adolphe Ardant, 1983), 23.

31 Michnik, Scrisori, 18.

32 Michnik, Scrisori, 39.

Footnote

33 Michnik, Scrisori, 22.

34 Michnik, Scrisori, 28.

35 Michnik, Scrisori, 66.

36 Michnik, Scrisori, 68.

37 Michnik, Scrisori, 22.

38 Michnik, Scrisori,22.

39 Giovanni Sartori, Teoría democrapei reinterpretatä, traducere de Doru Pop (laçi: Polirom, 1999). 75 - 83

40 Michnik, Restauraba, 304.

41 Michnik, Restauraría, 304.

Footnote

42 Michnik, Scrisori, 39.

43 Jadwiga Staniszkis, Pologne, la revolution autolimitée, traduit de l'anglais par Noelle Burgi, Alain Brosset et Alain Wallon (Paris: Presses Universitaires de France, 1982), 26.

44 Staniszkis, Pologne, 27.

45 Lech Walesa, Drumul spre adevär. Autobiografie, traducere de Constantin Geambasu (Bucuresti, Curtea Veche, 2011), 72.

Footnote

46 Lech Walesa, "Postfatä", în Jozef Tischner, The Spirit of Solidarity, transi, by Marek B. Zaleski and Benjamin Fiore (Cambridge: Harper and Row, 1984), 105.

47 Staniszkis, Pologne, 27.

48 Bronislaw Geremek, "Un instrument de la pression exercee sur l'etat", în J. - L. Panne et E. Wallon (ed.). L'entreprise social. Le pari autogestionnaire de Solidarnosc (Paris iEditions L'Harmattan 57, rue de l'Ecole - Polytechnique, 1986), 291 - 292.

49 Staniszkis,, Pologne 27 - 28.

50 Cf. Max Weber, Política, o vocape p o profesie, traducere de Ida Alexandrescu (Bucuresti: Anima, 1992), 45.

51 Dahrendorf, Reflecpi, 14.

Footnote

52 Walesa, Drumul, 193.

References

BIBLIOGRAFIE

ARENDT, Hannah, Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur si Mircea Ivänescu, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994.

ASH, Timothy Garton, "Anul adevärului", în Tismäneanu, Vladimir (coordonator), Revolupile din 1989. între trecutp viitor, traducere de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, la$i, Editura Polirom, 1999.

BRIAN, Porter, When Nationalism Began to Hate. Imagining Modem Politics in Nineteenth - Century Poland, New York, Oxford University Press, 2000.

COLAS, Dominique, Genealogía fanatismului p a societäpi civile, traducere de Cristina Arion, Mircea Secure p Alina Vasile, Bucuresti, Editura Nemira, 1992.

DAHRENDORF, Ralf, Reflecta asupra Revolupei din Europa, traducere de Marina Sandu, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.

DAVIES, Norman, The Past in Poland's Present, Oxford, New York, Oxford University Press, 2001.

HAVEL, Vaclav, Viata în adevär, traducere de Jean Grosu, Bucuresti, Editura Univers, 1997. ILIESCU, Adrian - Paul; SOLCAN, MIHAIL - Radu (editori). Limítele puterii, Bucuresti, Editura All, 1994.

KENNEY, Padraic, Carnavalul revolupei: Europa Céntrala, 1989, traducere de Laura Stroe - Botorcu, Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2007.

KOLAKOWSKI, Leszek, in Main Currents of Marxism. Its Origin,Growth and Dissolution,vol. Ill, "The Breakdown", Oxford, Clarendon Press, 1978

KUHN, Thomas S., Structura revolupilor stiinpfice, traducere de Radu J. Bogdan, Bucuresti, Editura Stiintificä p Enciclopédica, 1976.

MICHNIK, Adam, Scrisori din închisoare p alte eseuri, traducere de Adriana Babeti p Mircea Mihäies, Iasi, Editura Polirom, 1997.

MICHNIK, Adam, Restaurapa de catifea, traducere de Daciana Branea, Dana Chetrinescu, Cristina Cheveresan, Dana Cräciun, loana Copil - Popovici, Iasi, Editura Polirom, 2001.

OAKESHOTT, Michael, Raponalismul in politicé, traducere de Adrian - Paul lliescu, Bucuresti, Editura All, 1995.

PANNE, J. - L. et Wallon, E. (ed.). L'entreprise social. Le pari a uto gestionnaire de Solidarnosc, Paris, Editions L'Harmattan 57,1986.

SARTORI, Giovanni, Teoría democrapei reinterpretatä, traducere de Doru Pop, Iasi, Editura Polirom, 1999.

STANISZKIS, Jadwiga, Pologne, la revolution autolimitée, traduit de l'anglais par Noel le Burgi, Alain Brosset et Alain Wallon (Paris: Presses Universitaires de France, 1982.

TISCHNER, Jozef, Ethique de solidarité, Limoges, Librairie Adolphe Ardant, 1983.

WALESA, Lech, Drumul spre adevär. Autobiografie, traducere de Constantin Geambasu, Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2011.

WAT, Alexander, My century, New York, New York Review Books, 1988.

WIEVIORKA, Michel, Spapul rasismului, traducere de Alana Sabac, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994.